opțiuni
  • info

2 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CAUDAT, caudate, s. n. (La pl.) Ordin de amfibieni cu coadă (Urodela, Caudata); (și la sg.) animal din acest ordin; urodel. [Pr.: ca-u-] – Din fr. caudate.

caudat, ~ă [At: GRECESCU, FL. 21 / P: ca-u~ / Pl: ~ați, ~e / E: fr caudates] 1 a Care este prevăzut cu coadă Si: caudifer. 2 sn (Lpl) Ordin de batracieni cu coadă (salamandra, tritonul etc.) Si: urodele. 3 sn Animal din caudate (2).

CAUDAT, caudate, s. n. (La pl.) Ordin de amfibieni cu coadă (Urodela, Caudata); (și la sg.) animal din acest ordin; urodel. [Pr.: ea-u-] – Din fr. caudates.

CAUDAT, -Ă adj. Prevăzut cu coadă. // s.n.pl. Ordin de batracieni cu coadă (salamandra, tritonul etc.); urodele; (la sg.) animal din acest ordin. [< it. caudato, cf. fr. caudé].

CAUDAT, -Ă adj. I. prevăzut cu coadă. II. s. n. pl. ordin de batracieni cu corpul alungit, prevăzut cu coadă: salamandra, tritonul etc.; urodele. (< it. caudato, fr. caudé/s/)

CAUDAT ~e n. 1) la pl. Ordin de vertebrate din clasa amfibienilor cu coadă. 2) Animal din acest ordin. [Sil. ca-u-] /<fr. caudates

*caudát, -ă adj. (lat. caudatus). Codat, cu coadă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

caudat (desp. ca-u-) s. n., pl. caudate

caudat (ca-u-) s. n., pl. caudate

caudat s. n. (sil. ca-u-), pl. caudate

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CAUDAT s. (ZOOL.) urodel. (Salamandra este un ~.)

CAUDAT s. (ZOOL.) urodel. (Salamandra este un ~.)

Intrare: caudat (adj.)
caudat1 (adj.) adjectiv
  • silabație: ca-u-dat info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caudat
  • caudatul
  • caudatu‑
  • caudată
  • caudata
plural
  • caudați
  • caudații
  • caudate
  • caudatele
genitiv-dativ singular
  • caudat
  • caudatului
  • caudate
  • caudatei
plural
  • caudați
  • caudaților
  • caudate
  • caudatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: caudat (s.n.)
caudat2 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: ca-u-dat info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caudat
  • caudatul
  • caudatu‑
plural
  • caudate
  • caudatele
genitiv-dativ singular
  • caudat
  • caudatului
plural
  • caudate
  • caudatelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

caudat, caudatăadjectiv

  • 1. Prevăzut cu coadă. DN
etimologie:

caudat, caudatesubstantiv neutru

  • 1. (la) plural Ordin de amfibieni cu coadă (Urodela, Caudata). DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.