cáuda s. f. 1. (anat.) Partea subțiată posterioară ori terminală a unui organism sau organ. 2. (muz.) Coda. (< lat. cauda)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cáuda s. f., g.-d. art. cáudei
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
IN CAUDA VENENUM (lat.) veninul (se află) în coadă – Referire la o scrisoare sau la un discurs în care autorul și-a concentrat virulența la sfârșit, asemenea scorpionului care-și poartă veninul în coadă.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink