CAUCIUCÁT, -Ă, cauciucați, -te, adj. Acoperit sau impregnat cu cauciuc. [Pr.: ca-u-] – V. cauciuca.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CAUCIUCÁT ~tă (~ți, ~te) Care este acoperit cu cauciuc. [Sil. ca-u-ciu-] /v. a cauciuca
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CAUCIUCÁT, -Ă, cauciucați, -te, adj. Acoperit sau impregnat cu cauciuc. – Din cauciuc + suf. -at.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

*caucĭucát, -ă adj. Garnisit cu caucĭuc: roate caucĭucate.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CAUCIUCÁ, cauciuchez, vb. I. Tranz. A acoperi cu un strat de cauciuc sau a impregna cu cauciuc un obiect (mai ales o țesătură textilă). [Pr.: -ca-u-] – Din cauciuc.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CAUCIUCÁ ~chéz tranz. A acoperi cu un strat de cauciuc sau a impregna cu cauciuc. /Din cauciuc
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CAUCIUCÁ vb. I. tr. A acoperi cu cauciuc suprafața unui obiect. [Cf. fr. caoutchouter].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CAUCIUCÁ vb. tr. a acoperi cu un strat de cauciuc. (după fr. caoutchouter)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

cauciucá vb. (sil. ca-u-ciu-), ind. prez. 1 sg. cauciuchéz, 3 sg. și pl. cauciucheáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink