24 de definiții pentru catrafuse

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CATRAFUSE s. f. pl. (Fam.) Obiecte casnice mărunte (și în dezordine); calabalâc, boarfe. ◊ Expr. A-și lua (sau a-și strânge) catrafusele = a-și strânge lucrurile pregătindu-se de plecare; a pleca repede (și pe furiș) dintr-un loc; p. ext. a o șterge, a-și lua tălpășița. – Et. nec.

CATRAFUSE s. f. pl. (Fam.) Obiecte casnice mărunte (și în dezordine); calabalâc, boarfe. ◊ Expr. A-și lua (sau a-și strânge) catrafusele = a-și strânge lucrurile pregătindu-se de plecare; a pleca repede (și pe furiș) dintr-un loc; p. ext. a o șterge, a-și lua tălpășița. – Et. nec.

catrafuse sfp [At: ISPIRESCU, L. 354 / V: (reg) catalfoase, catâlfoa sf ~avase / E: nct] 1 Obiecte casnice mărunte (și în dezordine) Si: boarfe, calabalâc. 2 Scule aruncate în dezordine. 3 (Îe) A-și lua (rar a-și strânge) ~ele A-și împacheta tot și a pleca. 4 (Îae) A fi gonit. 5 (Îae) A pleca repede (și pe furiș) dintr-un loc Si: a fugi, a-și lua tălpășița, a spăla putina, a se cărăbăni, a o șterge.

CATRAFUSE s. f. pl. Lucruri casnice mărunte (aruncate, de obicei, în dezordine); calabalîc. Cînd ajunseră la căruță, o pisică... zvîcni din catrafusele ce se găseau amestecate în chilna de dinainte. SADOVEANU, P. M. 238. Nimic nu lipsea. Toate catrafusele își aveau vătaful lor. ISPIRESCU, L. 354. ◊ Expr. A-și lua (sau a-și strînge) catrafusele = a-și împacheta (cam fără voie) tot ce are pentru a pleca, a se pregăti (făcîndu-și bagajele) de plecare; a se căra, a o șterge. Luați-vă catrafusele și începeți a vă cărăbăni de la casa mea. CREANGĂ, P. 270. Într-o dimineață, pe la toacă... mi-am luat catrafusele și am spălat putina. ALECSANDRI, T. I 310.

CATRAFUSE s. f. pl. (Fam.) Obiecte casnice mărunte (și în dezordine); calabalîc. ◊ Expr. A-și lua (sau a-și strînge) catrafusele = a se pregăti de plecare; p. ext. a pleca pe furiș, a fugi.

CATRAFUSE f. pl. pop. Obiecte de uz personal, în special de îmbrăcăminte, lipsite de valoare; buleandră; boarfă. ◊ A-și lua ~le a) a-și aduna lucrurile, pregătindu-se de plecare; b) a pleca repede și pe furiș de undeva; a o șterge. /Orig. nec.

catrafuse f. pl. fam. cele trebuincioase pentru îmbrăcăminte, mărunțișuri de ale casei: a-și lua catrafusele, a se căra. [Origină necunoscută].

catrafúse (Mold. Munt.), catraváse (Olt.) și trancafúse (Olt. Munt.) n. saŭ f. pl. (var. din trancanale, tărăbuțe, teleuțe). Iron. Bagaj, calabalîc. A-țĭ lua catrafusele, a pleca. A-țĭ aduce catrafusele, a veni cu bagajele. V. hondrobeĭe.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

catrafuse (fam.) (desp. ca-tra-) s. f. pl.

catrafuse (fam.) (ca-tra-) s. f. pl.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CATRAFUSE s. pl. boarfe (pl.), bulendre (pl.), calabalîc, troace (pl.), țoale (pl.), (reg.) bodroanțe (pl.), cioveie (pl.), trancanale (pl.), (Olt.) dănănaie. (Ia-ți ~ și pleacă!)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

catrafuse s. f. pl. – Numai în expresia a-și lua catrafusele, a pleca repede, a o șterge. – Var. catravase. Origine necunoscută. Pare a fi o interpretare umoristică a lui catavasii (cf. rus. katavasija „încurcătură”), în sensul că primul obiect pe care trebuie să-l ia preotul cînd pleacă trebuie să fie liturghierul sau cartea de rugăciuni. Cihac, II, 488, citează un mag. kateputa „bagaj”, care nu pare a-i fi convins pe specialiști.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

catrafuse, s.f., pl. Obiecte casnice mărunte, boarfe: „Păsula și prunele / Strângu-și catrafusele” (Calendar, 1980: 16). – Et. nec. (MDA).

catrafuse, s.f., pl. – Obiecte casnice mărunte, boarfe: „Păsula și prunele / Strângu-și catrafusele” (Calendar, 1980: 16). – Et. nec. (Șăineanu, DER, MDA).

catrafuse, s.f., pl. – Obiecte casnice mărunte, boarfe: „Păsula și prunele / Strângu-și catrafusele” (Calendar 1980: 16). – Et. nec. (MDA).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

catrafuse s. f. pl. 1. obiecte casnice mărunte, ținute în dezordine 2. obiecte personale ale cuiva

Intrare: catrafuse
  • silabație: ca-tra- info
substantiv feminin (F168)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • catrafuse
  • catrafusele
genitiv-dativ singular
plural
  • catrafuse
  • catrafuselor
vocativ singular
plural
catalfoase
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
trancafuse
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
catravase
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
catâlfoase
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

catrafuse, catrafusesubstantiv feminin plural

  • 1. familiar Obiecte casnice mărunte (și în dezordine); boarfe. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cînd ajunseră la căruță, o pisică... zvîcni din catrafusele ce se găseau amestecate în chilna de dinainte. SADOVEANU, P. M. 238. DLRLC
    • format_quote Nimic nu lipsea. Toate catrafusele își aveau vătaful lor. ISPIRESCU, L. 354. DLRLC
    • chat_bubble A-și lua (sau a-și strânge) catrafusele = a-și strânge lucrurile pregătindu-se de plecare; a pleca repede (și pe furiș) dintr-un loc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Luați-vă catrafusele și începeți a vă cărăbăni de la casa mea. CREANGĂ, P. 270. DLRLC
      • chat_bubble prin extensiune A o șterge, a-și lua tălpășița. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Într-o dimineață, pe la toacă... mi-am luat catrafusele și am spălat putina. ALECSANDRI, T. I 310. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.