catilinară sf [At: DA / Pl: ~re / E: lat catilinarius, fr catilinaire] 1 (Lpl) Nume generic al celor patru discursuri celebre ale lui Cicero împotriva lui Catilina. 2 (Fig) Cuvântare violentă împotriva unui personaj public care a abuzat de situația sa. 3 (Fig) Apostrofare vehementă la adresa cuiva.

*CATILINARĂ (pl.-are) sf. 1 📝 Fie-care din cele patru cuvîntări ale lui Cicerone împotriva lui Catilina ¶ 2 📖 Ⓕ Discurs vehement și agresiv [fr.].

CATILINARĂ s.f. 1. (Liv.) Nume generic al celor patru discursuri celebre ale lui Cicero împotriva lui Catilina. 2. (Fig.) Apostrofă vehementă la adresa cuiva. [< fr. catilinaire, cf. Catilina – conspirator roman].

CATILINARĂ s. f. 1. cele patru discursuri ale lui Cicero împotriva lui Catilina. 2. (fig.) apostrofă vehementă la adresa cuiva. (< fr. catilinaire)

catilinară f. 1. titlul a patru discursuri celebre ale lui Cicerone în contra lui Catilina; 2. fig. apostrofă vehementă în contra cuiva.

*catilinár, -ă adj. (lat. catilinarius). Ca al luĭ Catilina (celebru anarhist în vechea Romă), revoluționar, bolșevic: om cu caracter catilinar. S. f. Discurs vehement¹ contra anarhiiĭ (ca al luĭ Cicerone contra luĭ Catilina).^[1]

catilinară s. f., g.-d. art. catilinarei; pl. catilinare

catilinară s. f., g.-d. art. catilinarei; pl. catilinare

catilinară s. f., g.-d. art. catilinarei; pl. catilinare

catilinar (catilinară), adj. – Ambițios, fără scrupule. Lat. catilinarius, de la Catilina (sec. XIX). Cuvînt folosit mai ales de Eminescu și care trebuie să-i fi provenit din lecturile germane. – Der. catilinară, s. f. (catilinară, diatribă); catilinarism, s. n. (ambiție nemăsurată).

CATILINARĂ (de la Catilina, conjurat roman) 1 Denumire a celor patru discursuri rostite de Cicero (63 î.e.n.), în care demască conjurația lui Catilina (Orationes in Catilinam). 2 Discurs vehement și demascator împotriva cuiva.