categorie² sf [At: (a. 1819) URICARIUL I, 129/11 / V: ~tig~ / Pl: ~ii / E: ngr ϰατηγορία] (Grî) Calomnie.

categorie¹ sf [At: CANTEMIR, IST. 13 / Pl: ~ii / E: fr categorie, lat categoria] 1 Noțiune fundamentală care exprimă proprietățile și relațiile esențiale și generale ale obiectelor și fenomenelor realității. 2 (Flz) Fiecare dintre formele fundamentale ale gândirii umane sub care sunt subsumate toate percepțiile și ideile despre lume (substanță, relație, cauză etc.) 3 Fiecare dintre clasele în care se încadrează ființe, lucruri, fenomene etc. după deosebirile de grad dintre ele. 4 (Pex) Grup de ființe, de lucruri sau de fenomene de același fel sau asemănătoare între ele. 5 (Blg; îs) ~ sistematică sau taxonomică Fiecare dintre marile grupe de plante sau de animale asemănătoare și înrudite (clase, ordine, familii etc.) 6 (Spt) Fiecare dintre grupele în care sunt împărțiți sportivii sau echipele după criterii de greutate, vârstă, sex, clasificare sportivă sau grad de pregătire. 7 (Spt; îs) ~ de greutate Categorie¹ (6) de concurs sportiv stabilită în raport cu greutatea corporală a concurentului.

CATEGORIE, categorii, s. f. 1. Grup de ființe, de obiecte sau de fenomene de același fel sau asemănătoare între ele. Limba nu poate fi trecută nici în categorice, bazelor, nici în categoria suprastructurilor. STALIN, PROBL. LINGV. 33. Cercetez toate categoriile de pămînt sovietic la îndemnul tînărului agronom. SAHIA, U.R.S.S. 96. Breslele se alcătuiau de oarecari slujbași mai mici ai țării și de deosebitele categorii ale burgheziei, locuitorilor din orașe și a moșnenilor și oamenilor liberi. BĂLCESCU, O. II 14. ◊ Categorie istorică = fenomen care se schimbă, care evoluează în legătură cu anumite condiții social-istorice. Valoarea, ca și legea valorii este o categorie istorică legată de existența producției de mărfuri. STALIN, PROBL. EC. 23. 2. Noțiune logică fundamentală care reflectă realitatea obiectivă în modul cel mai general. Materia, timpul, calilatea sînt categorii. Categoriile s-au format în procesul dezvoltării cunoașterii pe baza practicii sociale.

CATEGORIE, categorii, s. f. 1. Grup de ființe, de obiecte sau de fenomene de același fel sau asemănătoare între ele. ◊ Categorie istorică = fenomen care se schimbă în legătură cu anumite condiții social-istorice. 2. Noțiune logică fundamentală care reflectă realitatea obiectivă în modul cel mai general. – Fr. catégorie (lat. lit. categoria).

CATEGORIE s.f. 1. Noțiune fundamentală care reflectă cele mai generale și esențiale laturi, însușiri, trăsături ale obiectelor și fenomenelor și relațiile dintre ele. 2. Grup de ființe, de obiecte, de fenomene de același fel sau asemănătoare între ele. ♦ Grupă în cadrul unei ramuri sportive, stabilită după greutatea corporală a sportivilor, după performanțele realizate sau după vîrstă. [Gen. -iei. / < fr. catégorie, cf. gr. kategoria].

CATEGORIE s. f. 1. noțiune fundamentală care exprimă proprietățile și relațiile esențiale și generale ale obiectelor și fenomenelor realității. 2. grup de ființe, obiecte, fenomene de același fel, sau asemănătoare între ele. ♦ ~ socială = grup social care reunește parțial trăsăturile unei clase sociale. ◊ grupă în cadrul unei ramuri sportive, stabilită, în raport cu greutatea corporală a concurenților, după performanțele realizate sau după vârstă. (< fr. catégorie, lat. categoria, gr. kategoria)

CATEGORIE ~i f. 1) Noțiune fundamentală (cu sferă deosebit de largă) care reflectă trăsăturile și relațiile generale și esențiale ale obiectelor și fenomenelor realității. ~ filozofică. 2) Ansamblu de persoane, de obiecte sau de fenomene care prezintă proprietăți distinctive comune. 3) sport Grup special în care sunt clasați sportivii sau echipele după anumite proprietăți (greutate, vârstă, sex etc.). 4) Grup de ființe sau de obiecte caracterizate printr-o anumită însușire; specie; gen; soi; fel. [Art. categoria; G.-D. categoriei; Sil. -ri-e] /<fr. catégorie, lat. categoria

categorie f. 1. clasă în care se așează persoane sau obiecte de aceeaș natură; 2. clasă de idei sau de termeni filozofici: categoriile lui Aristotele (substanță, calitate, cantitate); 3. fig. caracter, natură: oameni de aceeaș categorie.

*categoríe f. (vgr. kategoria, acuzațiune, atribut. V. catigorie). Clasificațiune după gen: categoriile luĭ Aristotele. Fig. Caracter, clasă, fel, natură: aceste lucrurĭ nu-s din aceĭașĭ categorie. V. ordin, orta, tagmă.

catigorie sf vz categorie²

categorie (noțiune, grup) s. f., art. categoria, g.-d. art. categoriei; pl. categorii, art. categoriile (desp. -ri-i-)

categorie (noțiune, grup) s. f., art. categoria, g.-d. art. categoriei; pl. categorii, art. categoriile

categorie (noțiune, grup) s. f., art. categoria, g.-d. art. categoriei; pl. categorii, art. categoriile

categorie, -riei gen. a.

CATEGORIE s. 1. (LOG.) (înv.) predicament. 2. v. specie. 3. clasă, fel, gen, soi, specie, speță, tip, varietate, (înv. și reg.) rudă. (O ~ de indivizi.) 4. v. tip. 5. v. teapă. 6. v. pătură. 7. clasă, grup, grupare, (astăzi rar) tagmă, (înv.) rânduială. (Face parte din ~ celor...) 8. v. treaptă. 9. clasă, rang. (Restaurant de ~ I.) 10. ordin, rang. (De primă ~.) 11. v. divizie.

CATEGORIE s. 1. (LOG.) (înv.) predicament. 2. chip, fel, gen, neam, soi, sort, specie, tip, varietate, (reg.) madea, sad, (înv., mai ales în Transilv.) plasă. (Diverse ~ de-grîu.) 3. clasă, fel, gen, soi, specie, speță, tip, varietate, (înv. și reg.) rudă. (O ~ de indivizi.) 4. fel, gen, soi, specie, speță, tip, (înv. și pop.) seamă, (fig. peior.) poamă, sămînță, sculă, stambă, tacîm. (Ce ~ de om o mai fi și ăsta?) 5. fel, gen, soi, teapă, (fig.) calibru, (reg. fig.) pănură. (Un mincinos de ~ lui.) 6. pătură, strat, treaptă. (~ socială.) 7. clasă, grup, grupare, (astăzi rar) tagmă, (înv.) rînduială. (Face parte din ~ celor...) 8. clasă, treaptă. (~ de retribuție.) 9. clasă, rang. (Restaurant de ~ I.) 10. (SPORT) divizie. (Echipă de ~ A.)

categorie (categorii), s. f. – Noțiune fundamentală care exprimă proprietățile și relațiile esențiale ale obiectelor și fenomenelor, clasă. – Var. catigorie (înv.). Mr. cătigurie „calomnie”. Ngr. ϰατηγορίς (Gáldi 161). Sec. XVIII. Var. se folosea mai ales cu sensul din mr. – Der. categorisi (mr. cătigurisescu), vb. (a clasifica, a aranja pe categorii; înv., a dojeni; înv., a calomnia); din ngr. ϰατηγορῶ (viitor ϰατηγορίσω); categoric, adj., din fr.

CATEGORIE s. f. (< fr. categorie, cf. gr. kategoria): noțiune logică fundamentală care reflectă realitatea obiectivă în modul cel mai general. C. corespunde în lingvistică noțiunii de „unitate”. Se poate vorbi astfel despre c. (unitățile) lingvistice de sunet, cuvânt, substantiv, subiect, propoziție, frază etc. ◊ ~ gramaticală: noțiune lingvistică cu care operează gramatica. În studiul părților de vorbire se iau în discuție c. gramaticale de gen (la substantiv, adjectiv, articol, numeral, pronume și participiul verbului), număr (la substantiv, adjectiv, articol, pronume și verb), persoană (la pronume, adjectivul pronominal și verb), caz (la substantiv, adjectiv, articol, numeral, pronume și participiu), comparație (la adjectiv și adverb), diateză, mod și timp (la verb). ◊ ~ gramaticală flexionară: c. gramaticală care se manifestă în flexiunea anumitor cuvinte (flexibile), ca genul, numărul, persoana, modul, timpul și diateza. ◊ ~ gramaticală de relație: c. gramaticală care se manifestă în relațiile sintactice dintre cuvinte, în cadrul comunicării, cum sunt cazul, determinarea și comparația (accidental, comparația e întâlnită și la adverb, parte de vorbire neflexibilă).

ÎNSOȚIREA CELORLALTE CATEGORII DE AVIAȚIE procedeu de acțiune folosit de aviația de vânătoare, care constă în acoperirea formațiilor celorlalte categorii de aviație împotriva atacurilor aviației de vânătoare inamice, prin zborul într-un dispozitiv de luptă comun. Acest procedeu se poate executa începând de la decolare pe tot timpul zborului sau pe anumite sectoare de traiect. Modul de însoțire și realizarea dispozitivului de luptă comun sunt stabilite de comandanții unităților de aviație însoțite și însoțitoare, pe baza unui plan întocmit pe timpul pregătirii misiunii de luptă.

CATEGORIE (< fr., lat.) s. f. 1. Clasă determinată de obiecte sau de expresii logico-lingvistice avînd funcții de tip designativ și clasificator în planul realității sau al gîndirii. ♦ Noțiune fundamentală a unui domeniu de cunoaștere. ◊ (FILOZ.) Categoriile lui Aristotel = cele 10 categorii: substanța, cantitatea, calitatea, relația, locul, timpul, situația, posesia, acțiunea, pasiunea. Categoriile lui Kant = conceptele fundamentale ale intelectului pur care asigură cadrul cunoașterii. 2. (LINGV.) C. gramaticală = noțiune gramaticală fundamentală care exprimă relații stabilite de vorbitorii unei limbi între elemente ale limbii obiective (ex. gen, număr, persoană, comparație) sau între ei și lumea obiectivă (ex. timp, mod). C.g. reprezintă modul de organizare internă a materialului de forme ale unei limbi. 3. (BIOL.) C. sistematică (sau taxonomică) = fiecare dintre grupele de plante sau de animale asemănătoare și înrudite (clase, ordine, familii etc.). 4. (SPORT) Grupă specială în care sînt departajați sportivii sau echipele după criterii de greutate, vîrstă, sex, clasificare sportivă sau grad de pregătire. 5. (SOCIOL.) C. socială = ansamblu de indivizi care pot fi dispersați, dar care au caracteristici comune recunoscute de societatea în care trăiesc (ex. c.s. a studenților). C. socio-profesională = ansamblu de lucrători delimitat prin tipul de activitate profesională (agricultură, industrie etc.) și prin poziția pe care aceștia o ocupă în activitatea profesională respectivă (patroni, muncitori, funcționari).