catedră sf [At: ZILOT, CRON. 72 / A și: (rar, lat) cat~ / Pl: ~re / E: lat cathedra] 1 (Asnb) Jeț. 2-3 (În școală) Construcție (de scânduri) cu un podium pe care se înalță un pupitru și un scaun pentru profesor, conferențiar etc. Cf tribună. 4 (Bis; rar) Amvon. 5 (Pex) (Birou sau) masă a profesorului. 6-7 (Pex) Post (și funcție) de profesor Si: (iuz) profesură. 8 (Îe) A vorbi (ca) de Ia ~ A vorbi savant, livresc, afectat. 9 Unitate de bază într-o instituție de învățământ (superior), în cadrul căreia se desfășoară activitatea didactică, metodică și de cercetare științifică în domeniul uneia sau mai multor discipline. 10 (Înv) Reședința unui șef de stat, unui patriarh, unui episcop, unui prelat Si: scaun Vz capitală.

CATEDRĂ, catedre, s. f. 1. Pupitru (sau masă și scaun), așezat de obicei pe o estradă, pentru profesori, oratori, lectori etc. V. tribună. Mi-am auzit numele pronunțat de venerabila barbă albă de pe catedră. GALACTION, O. I 58. El singur rămînea locului după catedra lui ca îndărătul unui fragment de baricadă. ANGHEL, PR. 80. Mese rupte și catedre pe trei sferturi putrezite. MACEDONSKI, O. I 273. ◊ Expr. A vorbi (ca) de la catedră = a vorbi ca un profesor (care vrea să te învețe), a se exprima în stilul caracteristic expunerilor didactice; b) (ironic) a vorbi afectat, cu aere de profesor. 2. Post în învățămînt, funcție de profesor. Profesor numit (sau chemat) la catedră. Șef de catedră. ▭ Între timp, catedra de la liceu a tatii se ocupase. SAHIA, N. 60. Avea o catedră dobîndită prin concurs, la un gimnaziu din capitală. VLAHUȚĂ, O. A. 433. ♦ (Învechit) Curs. Două lecții pe zi, adică 24 de ceasuri de catedră pe săptămînă. GHICA, S. 252. ♦ Unitatea de bază într-o instituție de învățămînt superior, în cadrul căreia se desfășoară activitatea didactică și metodică, precum și activitatea de cercetare științifică în domeniul unei discipline sau al unei grupe de discipline înrudite. Catedra de istorie. ▭ Catedrele de științe sociale sînt menite să joace un rol de seamă în ridicarea nivelului ideologic al predării în toate disciplinele de învățămînt. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 56.

CATEDRĂ, catedre, s. f. 1. Pupitru (sau masă) așezat de obicei pe o estradă, pentru profesori, oratori etc. ◊ Expr. A vorbi (ca) de la catedră = a vorbi savant, livresc, afectat. 2. Post în învățămînt; funcție de profesor. ♦ Unitate de bază dintr-o instituție de învățămînt superior, în cadrul căreia se desfășoară activitatea didactică, metodică și de cercetare științifică în domeniul uneia sau mai multor discipline. – Lat. lit. cathedra.

CATEDRĂ s.f. 1. Masă specială, ridicată de obicei pe o estradă, de unde profesorul explică lecția. ◊ A vorbi (ca) de la catedră = a vorbi savant, afectat. ♦ Tron arhieresc, din piatră sau din lemn, instalat în biserica principală a unei eparhii. 2. post în învățămînt, funcție de profesor. ♦ Unitate de bază în învățămîntul superior, în cadrul căreia se desfășoară activitatea didactică, metodică și de cercetare științifică la o disciplină. ♦ (Fig.) Profesorat, învățămînt. [< lat. cathedra – jeț, fr. cathedre].

CATEDRĂ s. f. 1. masă specială, ridicată de obicei pe o estradă, de unde profesorul explică lecția. ◊ tron arhieresc instalat în biserica principală a unei eparhii. 2. post în învățământ, funcție de profesor. ◊ unitate de bază în învățământul superior, în cadrul căreia se desfășoară activitatea didactică, metodică și de cercetare științifică. (< it. cattedra, lat. cathedra)

CATEDRĂ ~e f. 1) Masă specială înălțată pe o estradă, de unde vorbesc oratorii, profesorii etc. 2) Unitate de bază din învățământul superior în cadrul căreia se desfășoară munca pedagogică și științifică la o disciplină. ~ de filologie. /<lat. cathedra

catedră f. 1. scaun înălțat de unde se vorbește sau’se instruiește; 2. fig. știință profesată: catedră de limbi moderne.

*catédră f., pl. e (vgr. kathédra, d. katá, jos și édrà, scaun; lat. cáthedra). Scaun maĭ înalt de pe care vorbește un profesor saŭ un predicator. Fig. Funcțiunea de profesor: catedră de filosofie.

catedră (desp. -te-dră) s. f., g.-d. art. catedrei; pl. catedre

catedră (-te-dră) s. f., g.-d. art. catedrei; pl. catedre

catedră s. f. (sil. -dră), g.-d. art. catedrei; pl. catedre

catedră (catedre), s. f. – 1. Masă specială de la care vorbesc profesorii, oratorii etc. – 2. Amvon. – Mr. cathedră. Lat. cathedra (sec. XIX); în mr. direct din ngr. ϰαθέδρα. – Der. catedrală, s. f.

Ex cathedra (lat. „De la catedră”) – Aceste cuvinte au servit la început pentru a caracteriza hotărîrile papilor în materie de dogmă și disciplină, hotărîri care erau date „ex cathedra”, fără drept de apel, de la înălțimea tronului pontifical. De aici, expresia s-a extins, mai ales în ironie, la adresa celor ce vorbesc în mod pedant, cu pretenții de erudiție, socotindu-se infailibili în tot ce spun. În acest sens, artista poporului Lucia Sturdza Bulandra, vorbind în „Amintirile” ei despre seminariile teatrale de altădată, scrie: „Acele seminarii se destășurau ex cathedra, erau prea savante”... (pag. 34).