catehumen, ~ă smf [At: DOSOFTEI, MOL., ap. DA ms / V: ~ecu~, -tih~ / Pl: ~i, ~e / E: lat catechumenus] Persoană care învață preceptele religiei creștine spre a se pregăti pentru primirea botezului.

CATEHUMEN, -Ă s. m. f. adult care primește învățătura religioasă în vederea botezului (în creștinismul primitiv). (< fr. catéchumène)

CATEHUMEN ~a (~i, ~e) m. și f. (în creștinismul primitiv) Persoană adultă pregătită pentru primirea botezului într-o nouă religie. /<fr. catéchumene

*catehúmen, V. catecumen.

catecumen sm vz catehumen

catihumen sm vz catehumen

*catecúmen și -húmen m. (vgr. katehúmenos). Neofit pe care-l învețĭ ca să-l dispuĭ să primească botezu. V. oglasenic.

catehumen s. m., pl. catehumeni

catehumen s. m., pl. catehumeni

catehumen s. m., pl. catehumeni

catehumen.

catecumen, -ă, s.m. și f. (înv.) cel chemat să devină creștin prin botez; persoană care învață preceptele religiei creștine pentru a primi botezul.

catehumen, catehumeni s. m. Persoană adultă la primii creștini, pregătită să primească botezul, poarta intrării în creștinism; (cel) chemat. ♦ Liturghia catehumenilor = a doua parte a Sfintei Liturghii, între proscomidie și liturghia credincioșilor, și care se încheie cu cuvintele preotului: „Câți sunteți chemați, ieșiți!”, la care cei nebotezați nu puteau, în primele timpuri ale creștinismului, să participe. [Var.: caticumen, catihumen s. m.] – Din lat. catechumenus (< gr. katihumenos).

CATEHUMEN (< fr., lat.) s. m. 1. Persoană care dorind să devină creștină, se pregătește în vederea primirii botezului. 2. (La protestanți) Tînăr sau tînără care, la sfîrșitul instrucției religioase, își confirmă public dorința botezului și este admis în comunitate. 3. Aspirant la o inițiere oarecare.

catecumen s. m. v. catehumen.

catihumen s. m. v. catehumen.