CATAVASIE, catavasii, s. f. (Primul) imn dintr-o cântare a unui canon despre coborârea lui Hristos în iad. – Din ngr. katavasía.

catavasie sf [At: MINEIUL (1776), 32 ½ / A și: ~vasie / P: ~si-e / Pl: ~ii / E: vsl катавасие] (Bis) Irmos care completează fiecare din cele nouă cântări ale canoanelor, cântat, la utrenie, duminica și la sărbători, de amândouă stranele, cântăreții coborând în mijlocul bisericii.

CATAVASIE, catavasii, s. f. (Primul) imn dintr-o cântare a unui canon despre coborârea lui Cristos în iad. – Din ngr. katavasía.

CATAVASIE, catavasii, s. f. (Primul) imn dintr-o cîntare a unui canon. – Ngr. katavasis.

catavasie f. cântare religioasă despre coborîrea lui Isus în iad, rostită după utrenie și înainte de a începe leturghia. [Gr. mod. KATÁVASIS, coborîre].

catavasíe f. (ngr. katá-vasis, scoborîre. V. bază). Cîntare religioasă despre scoborîrea luĭ Hristos în ĭad, rostită după utrenie și în ainte de a începe liturghia.

catavasie (desp. -si-e) s. f., art. catavasia (desp. -si-a), g.-d. art. catavasiei; pl. catavasii, art. catavasiile (desp. -si-i-)

catavasie (-si-e) s. f., art. catavasia (-si-a), g.-d. art. catavasiei; pl. catavasii, art. catavasiile (-si-i-)

catavasie s. f. (sil. -si-e), art. catavasia (sil. -si-a), g.-d. art. catavasiei; pl. catavasii, art. catavasiile (sil. -si-i-)

catavasie (catavasii), – S. f. Utrenie, slujba religioasă de dimineață. Sl. katavasije, din gr. ϰατάβασις „coborîre.” – Der. catavasier, s. n. (carte de ritual bisericesc).

catavasie (< gr. ϰαταβασία, din ϰαταβαίνω „a coborî”), prima strofă cântată din fiecare peasnă sau odă* a unui canon (2). Când se executau irmoasele* sau troparele* canonului, toți cei care stăteau în străni coborau și stăteau în picioare (de unde denumirea de c.). Se cântă la utrenie*, după psalmul 50. Spre deosebire de irmoase, cu care sunt aproape similare după rolul pe care îl dețin, c. le întâlnim, cu unele excepții, numai la canoanele sărbătorilor împărătești și ale Maicii Domnului.