catapiteazmă sf vz catapeteasmă

CATAPETEASMĂ, catapetesme, s. f. 1. Draperie brodată, în vechile temple ebraice, care separa „sfânta” (naosul) de „sfânta sfintelor” (sanctuarul). 2. Perete despărțitor (împodobit cu icoane) între altar și naos, în bisericile ortodoxe; iconostas. 3. Perdea brodată care închide ușile împărătești ale iconostasului. – Din ngr. katapétasma.

catapetazmă sf vz catapeteasmă

catapeteasmă sf [At: BIBLIA (1688) 65 / V: ~tazmă, ~zmă, ~piteazmă / Pl: ~esme / E: vsl катапетазма, ngr ϰαταπέτασμα] 1 (În Templul din Ierusalim) Vălul care despărțea partea numită Sfântă de sfânta sfintelor, unde se afla chivotul legii, toiagul lui Aaron și mana. 2 (La bisericile ortodoxe) Perete despărțitor (împodobit cu icoane) între altar și restul bisericii Si: iconostas, tâmplă².

catapeteazmă sf vz catapeteasmă

CATAPETEAZMĂ, CATAPITEAZMĂ (pl. -ezme) sf. ⛪ 1 Perdea (în templul din Ierusalim) atîrnată dinaintea Sfintei Sfintelor: și catapeteasma bisericii să rupse în doo de sus pînă jos BIBL. ¶ 2 Iconostas, tîmplă (🖼 969): înlăuntrul acestei biserici cu frumoasa-i catapiteazmă ce pare o horbotă de marmură VLAH. [ngr. κατάπετάσμα].

CATAPETEASMĂ, catapetesme, s. f. (La bisericile ortodoxe) Perete despărțitor (împodobit cu icoane) între altar și restul bisericii; iconostas, tâmplă². – Din ngr. katapétasma.

CATAPETEASMĂ, catapetesme, s. f. (La bisericile ortodoxe) Despărțitură, împodobită cu icoane, dintre altar și restul bisericii. Catapeteasma sclipea din zecile ei de icoane înșiruite și îmbrăcate în alamă sau suflate cu aur și argint. DUMITRIU, B. F. 137. Biserica creștină, a ei catapeteasmă De-un fulger drept în două e ruptă și tresare. EMINESCU, O. I 95. ◊ Fig. A sărit în așchii răsăritul, Zările și-au spart catapeteasma. BENIUC, V. 41. Catapeteasma lumii în adînc s-au înnegrit. Ca și frunzele de toamnă toate stelele-au pierit. EMINESCU, O. I 133.

CATAPETEASMĂ, catapetesme, s. f. (La bisericile ortodoxe) Perete despărțitor (împodobit cu icoane) între altar și restul bisericii; iconostas. – Ngr. katapetasma.

CATAPETEASMĂ ~esme f. (în biserica ortodoxă) Perete împodobit cu icoane, care desparte altarul de restul bisericii; iconostas. [G.-D. catapetesmei] /<ngr. katapétasma

catapeteázmă și -piteázmă, f. pl. ezme (vgr. kata-pétasma, perdea, cortină). Tîmpla bisericiĭ.

catapeteasmă s. f., g.-d. art. catapetesmei; pl. catapetesme

catapeteasmă s. f., g.-d. art. catapetesmei; pl. catapetesme

catapeteasmă s. f., g.-d. art. catapetesmei; pl. catapetesme

catapeteasmă, -tesme.

CATAPETEASMĂ s. v. iconostas.

CATAPETEASMĂ s. (BIS.) iconostas, tîmplă, (pop.) perete, (înv. și reg.) prăznicar, (Transilv.) fruntar. (~ în bisericile ortodoxe.)