CASTRAVECIÓR, castraveciori, s. m. Diminutiv al lui castravete. – Castravete + suf. -ior sau refăcut din pl. castraveciori (< castraveți).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CASTRAVECIÓR, castraveciori, s. m. Diminutiv al lui castravete.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

castraveciór s. m., pl. castravecióri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

castravecĭór m. Castravete mic.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink