2 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CASTRAT, -Ă, castrați, -te, adj. (Despre masculi) Căruia i-au fost extirpate glandele genitale; (pop.) jugănit. – V. castra.

CASTRAT, -Ă, castrați, -te, adj. (Despre masculi) Căruia i-au fost extirpate glandele genitale; (pop.) jugănit. – V. castra.

castrat2, ~ă [At: NEGRUZZI, S. V, 158 / Pl: ~ați, ~e / E: castra] 1 a (D. masculi) Căruia i-au fost extirpate glandele genitale Si: emasculat, (pop) jugănit. 2 sm Scapet. 3 sm (Fig) Om lipsit de bărbăție.

castrat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: castra] Castrare (1).

castrat a. căruia s’a făcut operațiunea castrării.

*castrát, -ă adj. (lat. castratus). Scopit, scapeț.

CASTRA, castrez, vb. I. Tranz. A extirpa, terapeutic sau accidental, glandele sexuale, provocând sterilitatea; a emascula, a jugăni. – Din lat. castrare, fr. castrer.

CASTRA, castrez, vb. I. Tranz. A extirpa, terapeutic sau accidental, glandele sexuale, provocând sterilitatea; a emascula, a jugăni. – Din lat. castrare, fr. castrer.

castra vt [At: DA / Pzi: ~rez / E: lat castrare, fr castrer] A extirpa, terapeutic sau accidental, glandele sexuale, provocând sterilitatea Si: a emascula, a evira, (pop) a jugăni.

CASTRA, castrez, vb. I. Tranz. A extirpa (unui om sau unui animal) testiculele sau ovarele; a scopi, a jugăni.

CASTRA, castrez, vb. I. Tranz. A suprima, a extirpa testiculele sau ovarele. – Lat. lit. castrare (fr. castrer).

CASTRA vb. I. tr. A extirpa sau a steriliza organele sexuale. [< fr. castrer, cf. lat. castrare].

CASTRA vb. tr. 1. a extirpa sau a steriliza organele sexuale. 2. (fig.) a mutila, a ciopârți (o operă). (< fr. castrer, lat. castrare)

A CASTRA ~ez tranz. (animale) A lipsi de glande sexuale (pe cale terapeutică), făcând incapabil de a procrea; a jugăni; a scopi; a steriliza. /<lat. castrare, fr. castrer

castrà v. a extirpa testiculele (mai ales la animale: cocoș, armăsar, taur, etc.).

*castréz v. tr. (lat. castrare). Privez de organele reproductive. – Pop. scopesc și scapețesc, la vite jugănesc, la păsărĭ claponesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

castra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. castrez, 3 castrea; conj. prez. 1 sg. să castrez, 3 să castreze

castra (a ~) vb., ind. prez. 3 castrea

castra vb. ind. prez. 1 sg. castrez, 3 sg. și pl. castrea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CASTRAT adj. jugănit, scopit, sterilizat, (pop.) întors, stârpit, (reg.) bătut, curățit, hereluit, (prin Ban.) soborât, (prin Transilv.) sucit. (Berbec ~.)

CASTRAT adj. jugănit, scopit, sterilizat, (pop.) întors, stîrpit, (reg.) bătut, curățit, hereluit, (prin Ban.) soborît, (prin Transilv.) sucit. (Berbec ~.)

CASTRA vb. a jugăni, a scopi, a steriliza, (livr.) a emascula, (rar) a scapeți, (pop.) a întoarce, a stârpi, (reg.) a bate, a curăți, a herelui, (Transilv. și nordul Olt.) a suci. (A ~ un animal mascul.)

CASTRA vb. a jugăni, a scopi, a steriliza, (livr.) a emascula, (rar) a scapeți, (pop.) a întoarce, a stîrpi, (reg.) a bate, a curăți, a herelui, (Transilv. și nordul Olt.) a suci. (A ~ un animal mascul.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

castrat, cântăreț adult de sex masculin care, supus operației de castrare înaintea pubertății, dobândea capacități vocale excepționale, dezvoltate prin lipsa secreției de hormoni sexuali specifici. Vocea (1) c., de mare agilitate și putere, alimentată de volumul pulmonar masculin, putea uneori acoperi un ambitus (1) de trei octave*. După registru (1) vocal și după specializarea obținută, un c. era sopranist sau contraltist. De obicei își începea cariera în copilărie, în corurile bis. (în locul femeilor, care nu erau admise), trecând apoi pe scenele de operă*. Aici c., costumați și machiați corespunzător, interpretau cele mai grele roluri feminine, uneori scrise anume pentru ei. Cântăreți castrați celebri: Carlo Broschi, supranumit Farinelli (1705-1782), se lua la întrecere cu un virtuoz clarinetist, pe care îl întrecea în agilitate și durată de suflu; Gaetano Majorana (Caffarelli), aproape de o vârstă cu precedentul, a triumfat pe multe scene europene; G. Crescentini (1766-1846), sopranist, cu succese asemănătoare, a fost și compozitor și profesor de canto, autor al unei cunoscute culegeri de vocalize (2). Alți c. vestiți au fost B. Ferri (1610-1680), G. Pacchierotti, G. Conti (Gizziello) și G.B. Velluti (1781-1861), ultimul mare sopranist. Practicarea castrării copiilor, de origine orientală, a început să se răspândească în Europa de pe la finele sec. 16, deși oprită de legi. Mai mult decât de interdicția impusă femeilor de a cânta în corurile eclesiastice și de lăcomia unor părinți denaturați, această practică a depins de marea favoare de care se bucurau c. în fața publicului, a curților princiare și regale și chiar a unor compozitori (G.F. Haendel ș.a.). În melodrama* italiană, existența c. a determinat o perioadă de mare virtuozism vocal și instr. Moda și uzul barbar al castrării copiilor au încetat la începutul sec. 19, odată cu noile cerințe expresive și dramatice ale romantismului, bazate pe opoziția netă dintre caracterul masculin și cel feminin. Cântăreții c. (denumiți și „falsetiști* naturali”) au înlocuit de prin sec. 16 pe cântăreții specializați în uzul falsetului*, care susțineau înainte părțile de soprano (sopranist) și contralto (contraltist). După declinul și dispariția c., falsetiștii și-au reluat vechiul rol. Sin. evirat.

Intrare: castrat
castrat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • castrat
  • castratul
  • castratu‑
  • castra
  • castrata
plural
  • castrați
  • castrații
  • castrate
  • castratele
genitiv-dativ singular
  • castrat
  • castratului
  • castrate
  • castratei
plural
  • castrați
  • castraților
  • castrate
  • castratelor
vocativ singular
plural
Intrare: castra
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • castra
  • castrare
  • castrat
  • castratu‑
  • castrând
  • castrându‑
singular plural
  • castrea
  • castrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • castrez
(să)
  • castrez
  • castram
  • castrai
  • castrasem
a II-a (tu)
  • castrezi
(să)
  • castrezi
  • castrai
  • castrași
  • castraseși
a III-a (el, ea)
  • castrea
(să)
  • castreze
  • castra
  • castră
  • castrase
plural I (noi)
  • castrăm
(să)
  • castrăm
  • castram
  • castrarăm
  • castraserăm
  • castrasem
a II-a (voi)
  • castrați
(să)
  • castrați
  • castrați
  • castrarăți
  • castraserăți
  • castraseți
a III-a (ei, ele)
  • castrea
(să)
  • castreze
  • castrau
  • castra
  • castraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

castrat, castraadjectiv

  • 1. (Despre masculi) Căruia i-au fost extirpate glandele genitale. DEX '09 DEX '98
    sinonime: jugănit
etimologie:
  • vezi castra DEX '98 DEX '09

castra, castrezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.