CASTELANĂ, castelane, s. f. Proprietară a unui castel; soție a unui castelan.

*castelánă f., pl. e (it. castellana, fr. châtelaine). Soția unuĭ castelan orĭ stăpîna unuĭ castel. Lanț orĭ cingătoare de care femeile îșĭ atîrnă gĭuvaĭerurile, punga ș. a.

castelan, ~ă smf [At: URECHE, ap. LET. I, 198/6 / V: cașt-, caștelean / Pl: ~i, ~e / E: lat castellanus, it castellano, pn kasztellan] 1 (Ist) Comandant al unui castel Si: (înv) burgrav, pârcălab, portar. 2 Proprietar al unui castel (1). 3 Administrator al unui castel (1).

*CASTELAN sm. 1 Posesorul sau guvernatorul unui castel întărit (odinioară) ¶ 2 Proprietarii unui castel (în ziua de astăzi) [it.].

CASTELAN, -Ă, castelani, -e, s. m. și f. Persoană care stăpînește un castel, care locuiește într-un castel. – Lat. lit. castellanus (it. castellano).

CASTELAN, -Ă s.m. și f. Proprietar, stăpîn al unui castel; locuitor al unui castel. ♦ Îngrijitor, administrator al unui castel. [Cf. lat. castellanus, it. castellano].

CASTELAN, -Ă s. m. f. proprietar, stăpân al unui castel; locuitor sau administrator al unui castel. (< lat. castellanus, it. castellano, pol. kasztellan)

CASTELAN ~ă (~i, ~e) m. și f. 1) Persoană care stăpânește sau locuiește într-un castel. 2) Persoană care administrează un castel. /<lat. castellanus, it. castellano

castelană s. f., g.-d. art. castelanei; pl. castelane

castelană s. f., g.-d. art. castelanei; pl. castelane

castelană s. f., g.-d. art. castelanei; pl. castelane