casap sm [At: (a. 1693) ap. ȘIO / V: căs~, ha~ / Pl: ~i / E: tc kasap] 1 (Reg) Măcelar. 2 (Fig) Om rău, crud. 3 (Tcî; îc) ~-bașa Starostele măcelarilor la turci sau la tătari, însărcinat a cumpăra vite în caz de război. 4 (Tcî; îc) ~-bașalâc Funcția de casap-bașa.

căsap sm vz casap

căsăpi vt [At: BELDIMAN, TR. 383 / Pzi: ~pesc / E: casap] 1 (C.i. vite) A tăia. 2 (C.i. vite și animale sacrificate) A măcelări (1). 3 (Fig; d. oameni) A ucide cu cruzime (prin înjunghiere).

hasap sm vz casap

CASAP, casapi, s. m. Măcelar. Am grăit cu păpușoii așa cum grăiește omul, noaptea, cu vitele pe care a doua zi le vinde casapului. CAMILAR, TEM. 238. Casapii dau buzna la miei, Vîrîndu-le-n gîtiți cuțitul. LESNEA, A. 82. ◊ Fig. Om crud. Fabiani pentru voi e păstor; pentru noi e casap. NEGRUZZI, S. III 266. – Variantă: căsap (SBIERA, P. 272) s. m.

CĂSAP s. m. v. casap.

CĂSĂPI, căsăpesc, vb. IV. Tranz. A tăia, a măcelări (o vită). Vedeai pe cîte unul, măcelar ambulant. Cumpăra o vită din Obor, o căsăpea singur la el în curte. PAS, Z. I 169. ◊ (Cu privire la oameni) Fugeau pe maidane, de parcă ar fi venit turcii... să-i căsăpească. PAS, Z. I 118.

CASAP, casapi, s. m. (Reg.) Măcelar. ♦ Fig. Om crud. – Tc. kasap.

CĂSĂPI, căsăpesc, vb. IV. Tranz. A tăia, a măcelări. – Din casap.

CASAP ~i m. pop. 1) Lucrător specializat în tăierea animalelor pentru consum; măcelar. 2) fig. Persoană care dă dovadă de cruzime excesivă. /<turc. kasap

A CĂSĂPI ~esc tranz. 1) A tăia în bucăți. ~ carnea. 2) (ființe) A omorî în mod barbar și în număr mare (prin tăiere); a măcelări. /Din casap

casap m. Mold. măcelar: casapi dela Diu, haiduci dela Jiu POP. [Turc. KASAP].

căsăpì v. Mold. a măcelări: pe Tătari îi căsăpește POP.

casáp m. (turc. [d. ar.] kasab, pop. kasap). Est. Măcelar.

căsăpésc v. tr. (d. casap). Est. Măcelăresc.

casap (reg.) s. m., pl. casapi

căsăpi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. căsăpesc, 3 sg. căsăpește, imperf. 1 căsăpeam; conj. prez. 1 sg. să căsăpesc, 3 să căsăpească

casap (reg.) s. m., pl. casapi

căsăpi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. căsăpesc, imperf. 3 sg. căsăpea; conj. prez. 3 să căsăpească

casap s. m., pl. casapi

căsăpi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. căsăpesc, imperf. 3 sg. căsăpea; conj. prez. 3 sg. și pl. căsăpească

casap.

CASAP s. v. măcelar.

CĂSĂPI vb. v. ciopârți, distruge, extermina, masacra, măcelări, nimici, prăpădi, sfârteca, sfâșia, stârpi.

casap s. v. MĂCELAR.

căsăpi vb. v. CIOPÎRȚI. DISTRUGE. EXTERMINA. MASACRA. MĂCELĂRI. NIMICI. PRĂPĂDI. SFÎRTECA. SFÎȘIA. STÎRPI.

casap (casapi), s. m. – Măcelar. – Mr. căsap, megl. casap. Tc. kasab, din per. hasap, cuman. casap (Șeineanu, II, 92; Meyer 177; Lokotsch 1118; Ronzevalle 134); cf. ngr. ϰασάπης, alb., bg., sb. kasap. – Der. căsăpi, vb. (a omorî, a măcelări); căsăpie, s. f. (măcelărie); casap-bașa, s. m. (căpetenie a breslei măcelarilor).