CARURĂ, caruri, s. f. Formă a umerilor și a spatelui cuiva; spec. siluetă. ♦ Fig. Anvergură. [Pr.: carüră] – Din fr. carrure.

carură sf [At: DEX² / Pl: ~ri / E: fr carrure] (Frm) 1 Formă a umerilor și a spatelui cuiva. 2 (Spc) Siluetă. 3 (Fig) Anvergură.

CARURĂ, caruri, s. f. Formă a umerilor și a spatelui cuiva; spec. siluetă. ♦ Fig. Anvergură. – Din fr. carrure.

CARURĂ s.f. Forma umerilor și a spatelui; lățime în spate. [< fr. carrure].

CARURĂ s. f. 1. lărgime a umerilor și a spatelui cuiva. 2. formă largă și pătrată a pântecelui, a corpului etc. 3. personalitate puternică a cuiva. ◊ (fig.) calibru. (< fr. carrure)

carură s. f. (fig.) Calibru, anvergură ◊ „Producțiile ’74-’75 sunt din ce în ce mai puțin producții și din ce în ce mai mult filme. Nu filme de aceeași carură, nu filme de egal impact, dar filme închegate, cu relief, cu idei topite în emoții, filme dintre care multe pot fi trimise peste graniță.” Sc. 4 III 75 p. 4 [pron. și carüră] (din fr. carrure; PR; DN3 – alte sensuri)

carură [pron. după fr. karüră] s. f., g.-d. art. carurii [pron. karüriĭ]; pl. caruri [pron. karürⁱ]

carură [pron. carüră] s. f., g.-d. art. carurii; pl. caruri

carură s. f., g.-d. art. carurii; pl. caruri