CART¹, carturi, s. n. 1. Serviciu de patru ore, executat permanent, pe schimburi, la bordul unei nave, de membrii echipajului. 2. A 32-a parte din roza vânturilor, adică 11¼ grade. – Din fr. quart.

cart¹ sn [At: REV. CRIT. III, 92 / Pl: ~uri / E: ns cf bg карта] 1-2 Doniță (mică). 3-4 Conținutul unui cart¹ (1-2).

cart² sn [At: DA / V: (înv) cva~, qua~ / Pl: ~uri / E: fr quart] 1 (Frî) Sfert. 2 Serviciu de patru ore, executat permanent, pe schimburi, pe bordul unei nave, de membrii echipajului. 3 A 32-a parte din roza vânturilor, adică 11¼ grade.

cart³ [At: DEX² / V: ka~ / Pl: ~uri / E: eg, fr kart] 1 Automobil de curse mic, cu caroseria și partea mecanică simplificate și viteza redusă. 2 Cart³ (1) folosit de copii în unele jocuri sportive.

baby-cart [’bebikart] s.n. Cart pentru copii (în parcurile de distracții). • /baby + cart.

CART¹, carturi, s. n. 1. Serviciu de patru ore, executat permanent, pe schimburi, pe bordul unei nave, de membrii echipajului. 2. A 32-a parte din roza vânturilor, adică 11¼ grade. – Din fr. quart.

CART, carturi, s. n. Serviciu de patru ore făcut pe bordul unei nave de către o parte din echipaj. Ofițer de cart.

CART, carturi, s. n. Serviciu de patru ore făcut pe bordul unei nave de către o parte din echipaj. – Fr. quart.

CART² s.n. Tip de automobil de sport cu un singur loc, a cărei caroserie și parte mecanică sunt simplificate. ♦ Automobil construit pentru a fi folosit de copii în anumite jocuri sportive. [Scris și kart, pl. -uri. / < engl., fr., it. kart].

CART¹ s.n. 1. Serviciu pe care îl execută personalul unei nave timp de patru ore la bord. 2. Diviziune unghiulară reprezentînd a 32-a parte din roza vînturilor, adică 11,25 grade.^[1] [Pl. -turi. / < fr. quart]. modificată

KART s.n. v. cart² [în DN].

BABY-CART s. n. cart² pentru copii. (<baby + cart)

CART¹ s. n. 1. serviciu la bordul navelor, cu durata de patru ore. 2. unitate de măsură pentru unghiuri, de 11°15’^[1] (a 32-a parte din roza vânturilor); rumb. 3. unitate de volum anglo-americană, de 1,136 l. (< fr. quart) modificată

CART² s. n. mic automobil cu caroserie simplificată, folosit în întreceri sportive sau jocuri pentru copii. (< engl., fr., it. kart, germ. Kart)

baby-cart s. m. 1973 (sport) Cart pentru copii în parcurile de distracții v. miniavion, aviocar [pron. bebicart] (din baby + cart)

cart s. n. (sport) Tip de mic automobil simplificat, de obicei folosit de copii în jocuri sportive ◊ „Inițiativa elevilor de la Liceul mecanic nr. 1 de a înființa un club de carting a fost bine primită de către colegii lor din oraș. Noul club își propune să introducă pe elevi în tainele motorului de automobil, să-i învețe regulile de circulație auto si, deocamdată, să experimenteze totul pe cele 50 de carturi.” R.l. 3 IV 75 p. 2; v. și aeronavorachetomodel (1974) (din engl., fr., germ., it. Kart; Il. Constantinescu în LR 1/73 p. 26; DN3)

CART¹ ~uri n. Serviciu de patru ore (inițial de șase ore) pe care îl face în schimburi personalul unei nave. Marinar de ~. /<fr. quart

CART² ~uri n. sport Automobil cu un singur loc, cu caroseria și partea mecanică simplificate. /<fr., engl. kart^[1]

cart n. a patra parte dintr’un tot: un cart de oră (fr. quart).

cart n., pl. urĭ (fr. quart, d. lat. quartus, al patrulea). Sfert (foarte rar). Mar. Timpu cît un soldat orĭ ofițer e de serviciŭ pe bastiment (4 ore, de la 12-4, 4-8, 8-12). A fi de cart, a fi de serviciŭ.

cart s. n., pl. carturi

cart s. n., pl. carturi

cart s. n., pl. carturi

cart

CART s. v. cofă, doniță, șiștar.

cart s. v. COFĂ. DONIȚĂ. ȘIȘTAR.

cart (-turi), s. n. – Serviciu de patru ore executat de o santinelă sau un paznic. – Fr. quart. Același cuvînt, prin germ. Quart › mag. kárt, a produs (Trans.) cart, s. n. (doniță), cf. Densusianu, Hațeg, 60; Drăganu, Dacor., V, 266.

Cartu, Ioan (1820-1875), compozitor, n. în com. Băsești, jud. Vaslui, prof. de muzică. A fost însărcinat de Al.I. Cuza în 1865 cu introducerea în bisericile noastre a muzicii vocale „sistematice” în locul celei psaltice și a compus muzică corală (Liturghia sf. Ioan Chrisostom, 1860, coruri și imnuri religioase etc.) și vocală.

CARTU, temă provenită din calendaristicele: Cuart, lat. Quartus „al patrulea” sau din Carterie < lat. quartarius „pătrar”, o măsură latină. 1. Cartu, apă (AO XVI 326); – C., prof., 1875; -l, V. (Bîr VI), -l diac (Sur XIX). 2. Cartea, Orbul (Cotr 82); 3. Carteul t. (17 B IV 424). 4. Cărtuță (Tel 58). 5. Cartiu t. în raionul Tîrgu Jiu. Cartianu fam. 6. + -un: Cărtunești s. (13-15 B 213) și cu metateză Cătrunești s.; 7. Cartojani s., ipotetic prin forma intermediară *Cartogani, din Cartu + suf. ov > og ca în Cîrlogani din Cîrlojani (AO XVII 299).

CÎRȚU 1. – Radu, cetaș, olt. (AO XI 68); Cîrțescu, Al. (Fil A 29). 2. Cărțu s (Sd V 100); -l mold., 1631 (BCI VII 60). 3. Cărțilă (Dm; C Ștef). 4. Probabil de altă origine, Cărțiboiu, Gh., diformat în Chinciboi din Văl-Munte, 1800 (BCI XII 122). V. și Cîrța.

cart, carturi s. n. (tox.) cantitate de droguri împărțită între prieteni toxicomani.