CARTOMETRIE s. f. Ramură a cartografiei care studiază procedeele de măsurare pe hărți și planuri a distanțelor și a suprafețelor. – Din fr. cartométrie.

cartometrie sf [At: DEX² / Pl: ~ii / E: fr cartométrie] (Top) Studiu al metodelor și instrumentelor cu care se determină precizia unei hărți.

CARTOMETRIE, cartometrii, s. f. (Top.) Studiu al metodelor și instrumentelor cu care se determină precizia unei hărți. – Din fr. cartométrie.

CARTOMETRIE s.f. Ramură a cartografiei care studiază metodele și instrumentele folosite la măsurarea suprafețelor. [Gen. -iei. / < fr. cartométrie].

CARTOMETRIE s. f. ramură a cartografiei care studiază metodele și instrumentele de măsurare a suprafețelor. (< fr. cartométrie)

CARTOMETRIE f. Subdiviziune a cartografiei care studiază metodele și instrumentele cu care se determină precizia hărților. [Art. cartometria; G.-D. cartometriei; Sil. -tri-e] /<fr. cartométrie

cartometrie (desp. -me-tri-) s. f., art. cartometria, g.-d. cartometrii, art. cartometriei

cartometrie (-me-tri-) s. f., art. cartometria, g.-d. cartometrii, art. cartometriei

cartometrie s. f. (sil. -tri-), art. cartometria, g.-d. cartometrii, art. cartometriei

CARTO- „hartă, plan”. ◊ gr. khartes „foaie de papirus, document” > fr. charto- și carto-, engl. charto- și carto-, it. carto-, germ. karto- > rom. carto-. □ ~graf (v. -graf), s. m. și f., specialist în cartografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., disciplină care studiază modelele și tehnica de întocmire a hărților și a planurilor topografice; ~gramă (v. -gramă), s. f., reprezentare grafică a unor fenomene statistice, repartizate teritorial; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul teoretic și practic al hărților; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., disciplină care studiază metodele și instrumentele folosite în măsurarea suprafețelor; ~tecă (v. -tecă), s. f., 1. Totalitatea fișelor de evidență cuprinzînd date privitoare la materialele sau la persoanele dintr-o instituție. 2. Colecție de hărți geografice.