cartofóră s. f., g.-d. art. cartofórei; pl. cartofóre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CARTOFÓR, -Ă, cartofori, -e, s. m. și f. Persoană care are patima jocului de cărți. – Din ngr. chartophóros (influențat de carte).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CARTOFÓR ~i m. Persoană pasionată excesiv de jocul de cărți. /<ngr. kartophóros
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CARTOFÓR, -Ă, cartofori, -e, s. m. și f. Persoană care are patima jocului de cărți. – Ngr. chartophoros.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

cartofór (cartofóri), s. m. – Trișor. Ngr. ϰαρτοφόρος (Gáldi 158).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cartofór s. m., pl. cartofóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cartofór m. (ngr. hartofóros [!], infl. de carte). Jucător pasionat al joculuĭ de cărțĭ. – Fem. cartoforiță, pl. e, și -eásă, pl. ese.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink