5 intrări

65 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CART1, carturi, s. n. 1. Serviciu de patru ore, executat permanent, pe schimburi, la bordul unei nave, de membrii echipajului. 2. A 32-a parte din roza vânturilor, adică 11¼ grade. – Din fr. quart.

CART2, carturi, s. n. Automobil de curse mic, cu caroseria și partea mecanică simplificate și viteza redusă; automobil de acest tip folosit de copii în unele jocuri sportive. [Scris și: kart] – Din engl., fr. kart.

CART2, carturi, s. n. Automobil de curse mic, cu caroseria și partea mecanică simplificate și viteza redusă; automobil de acest tip folosit de copii în unele jocuri sportive. [Scris și: kart] – Din engl., fr. kart.

cart1 sn [At: REV. CRIT. III, 92 / Pl: ~uri / E: ns cf bg карта] 1-2 Doniță (mică). 3-4 Conținutul unui cart1 (1-2).

cart3 [At: DEX2 / V: ka~ / Pl: ~uri / E: eg, fr kart] 1 Automobil de curse mic, cu caroseria și partea mecanică simplificate și viteza redusă. 2 Cart3 (1) folosit de copii în unele jocuri sportive.

cart2 sn [At: DA / V: (înv) cva~, qua~ / Pl: ~uri / E: fr quart] 1 (Frî) Sfert. 2 Serviciu de patru ore, executat permanent, pe schimburi, pe bordul unei nave, de membrii echipajului. 3 A 32-a parte din roza vânturilor, adică 11¼ grade.

CART1, carturi, s. n. 1. Serviciu de patru ore, executat permanent, pe schimburi, pe bordul unei nave, de membrii echipajului. 2. A 32-a parte din roza vânturilor, adică 11¼ grade. – Din fr. quart.

CART, carturi, s. n. Serviciu de patru ore făcut pe bordul unei nave de către o parte din echipaj. Ofițer de cart.

CART, carturi, s. n. Serviciu de patru ore făcut pe bordul unei nave de către o parte din echipaj. – Fr. quart.

CART2 s.n. Tip de automobil de sport cu un singur loc, a cărei caroserie și parte mecanică sunt simplificate. ♦ Automobil construit pentru a fi folosit de copii în anumite jocuri sportive. [Scris și kart, pl. -uri. / < engl., fr., it. kart].

CART1 s.n. 1. Serviciu pe care îl execută personalul unei nave timp de patru ore la bord. 2. Diviziune unghiulară reprezentînd a 32-a parte din roza vînturilor, adică 11,25 grade.[1] [Pl. -turi. / < fr. quart]. modificată

  1. În original 11,214 grade, ceea ce nu este egal cu 360/32. — gall

CART2 s. n. mic automobil cu caroserie simplificată, folosit în întreceri sportive sau jocuri pentru copii. (< engl., fr., it. kart, germ. Kart)

CART1 s. n. 1. serviciu la bordul navelor, cu durata de patru ore. 2. unitate de măsură pentru unghiuri, de 11°15’[1] (a 32-a parte din roza vânturilor); rumb. 3. unitate de volum anglo-americană, de 1,136 l. (< fr. quart) modificată

  1. În original incorect 11,15° — Ladislau Strifler

cart s. n. (sport) Tip de mic automobil simplificat, de obicei folosit de copii în jocuri sportive ◊ „Inițiativa elevilor de la Liceul mecanic nr. 1 de a înființa un club de carting a fost bine primită de către colegii lor din oraș. Noul club își propune să introducă pe elevi în tainele motorului de automobil, să-i învețe regulile de circulație auto si, deocamdată, să experimenteze totul pe cele 50 de carturi. R.l. 3 IV 75 p. 2; v. și aeronavorachetomodel (1974) (din engl., fr., germ., it. Kart; Il. Constantinescu în LR 1/73 p. 26; DN3)

CART2 ~uri n. sport Automobil cu un singur loc, cu caroseria și partea mecanică simplificate. /<fr., engl. kart[1]

  1. Scris și kart LauraGellner

CART1 ~uri n. Serviciu de patru ore (inițial de șase ore) pe care îl face în schimburi personalul unei nave. Marinar de ~. /<fr. quart

cart n. a patra parte dintr’un tot: un cart de oră (fr. quart).

cart n., pl. urĭ (fr. quart, d. lat. quartus, al patrulea). Sfert (foarte rar). Mar. Timpu cît un soldat orĭ ofițer e de serviciŭ pe bastiment (4 ore, de la 12-4, 4-8, 8-12). A fi de cart, a fi de serviciŭ.

SCÂRȚ interj. 1. Cuvânt care imită zgomotul ascuțit, strident produs de uși, roți etc. ♦ Cuvânt care imită zgomotul ascuțit, alternativ al unui lucru care se mișcă când într-un sens, când în altul. ♦ Compus: (depr.) scârța-scârța-pe-hârtie s. m. = funcționar, conțopist. 2. Cuvânt care imită zgomotul caracteristic produs de încălțăminte în timpul mersului. ♦ (Substantivat) Adaos (din piele) la încălțăminte, pentru a o face să scârțâie în timpul mersului. 3. (Fam.) Exclamație de dezaprobare, de împotrivire sau de dispreț față de afirmația cuiva; da’ de unde! vorbă să fie! [Var.: scârța, scârțai interj.] – Onomatopee.

SCÂRȚA interj. v. scârț.

SCÂRȚAI interj. v. scârț.

scârț [At: I. GOLESCU / V: ~ța, ~țai, (rar) scarț, ~ță, (reg) scărț, scorț / E: fo] 1 i (Are) Cuvânt care imită zgomotul specific ascuțit, strident produs de unele obiecte, corpuri, substanțe etc. (sau de părți ale lor) prin frecare, prin apăsare, prin deplasare etc. 2 sm (Dep; îc) ~a-~a ori (rar) ~ă-~ă (pe hârtie) Funcționar. 3 i (Are) Cuvânt care imită zgomotul caracteristic produs de încălțăminte, în timpul mersului. 4 sm Adaos special la încălțăminte, pentru a o face să scârțâie (1) în timpul mersului Si: scârțâitoare (5), (reg) scârțâiaș. 5 i (Reg; rep; îf scârța) Cuvânt care imită sunetele ascuțite produse de anumite insecte. 6 i (Fam) Exclamație de dezaprobare, de împotrivire, de indiferență sau de dispreț față de spusele cuiva Si: aș! da de unde!, vorbă să fie!, (fam) zexe!

baby-cart [’bebikart] s.n. Cart pentru copii (în parcurile de distracții). • /baby + cart.

SCÂRȚ interj. 1. Cuvânt care imită zgomotul ascuțit, strident produs de uși, roți etc. ♦ Cuvânt care imită zgomotul ascuțit, alternativ al unui lucru care se mișcă când într-un sens, când în altul. ♦ Compus; (depr.) scârța-scârța-pe-hârtie s. m. = funcționar, conțopist. 2. Cuvânt care imită zgomotul caracteristic produs de încălțăminte în timpul mersului. ♦ (Substantivat) Adaos (din piele) la încălțăminte, pentru a o face să scârțâie în timpul mersului. 3. (Fam.) Exclamație de dezaprobare, de împotrivire sau de dispreț față de afirmația cuiva; da’ de unde! vorbă să fie! [Var.: scârța, scârțai interj.] – Onomatopee.

SCÎRȚ interj. (Și în forma scîrți) 1. Onomatopee care redă zgomotul ascuțit, strident produs de scîrțîitul ușilor, roților etc. Cea mai mare din surori, care era păstrătoarea cheilor, băgă cheia în broasca ușii și, întorcînd-o nițel, scîrț! ușa se deschise. ISPIRESCU, L. 50. ◊ Expr. Hîrți încoace (sau încolo), scîrți încolo v. hîrți1. ♦ (Adesea repetat) Redă scîrțîiturile alternative ale unui lucru care se mișcă cînd într-un sens, cînd într-altul. Hașca, clătinată de vînt, mai face iarăși scîrț, scîrț. SBIERA, P. 2. 2. (Mai ales repetat) Onomatopee care redă zgomotul caracteristic produs uneori de încălțăminte în timpul mersului. Cizmele oglindă, lună. Sabia: zdronc-zdronc... Cizmele: scîrț-scîrț. STANCU, D. 308. ♦ (Substantivat, m.) Adaos sau potriveală la încălțăminte, pentru a o face să scîrțîie în timpul mersului. Tăsică e grefier la judecătorie, e acritură. Umblă îmbrăcat nemțește, cu scîrț la pantofi. STANCU, D. 87. Începu să coboare scările în spirală cu oribilele lui ghete cu scîrț. C. PETRESCU, C. V. 289. Numai scîrți uitase Pavel să puie... și pentru asta rău s-a stricat inima lui Mogorogea. CREANGĂ, A. 103. 3. (Familiar, exclamație de dezaprobare sau de dispreț față de afirmația cuiva) Da de unde, vorbă să fie. – Variantă: scîrți interj.

SCÎRȚA interj. (Și în forma scîrțai; numai repetat) Onomatopee care redă un scîrțîit repetat, prelungit. Apucă, omule, boii de funie, cîrmește, întoarnă carul și scîrța-scîrța, numai ce-i vezi acasă. SEVASTOS, N. 50. ◊ (Substantivat, depreciativ, în expr.) Scîrța-scîrța pe hîrtie = impiegat, funcționar, conțopist. Un bărbat falnic ca mine să fie dat în vileag de un scîrțai-scîrțai pe hîrtie? SADOVEANU, E. 221. Iacă, niște papugii... niște scîrța-scîrța pe hîrtie! Îi știm noi! CARAGIALE, O. I 44. – Variantă: scîrțai interj.

BABY-CART s. n. cart2 pentru copii. (<baby + cart)

baby-cart s. m. 1973 (sport) Cart pentru copii în parcurile de distracții v. miniavion, aviocar [pron. bebicart] (din baby + cart)

SCÂRȚ2 ~i m. Adaos din piele, care face ca încălțămintea să scârțâie în timpul mersului. Pantofi cu ~. /Onomat.

SCÂRȚ1 interj. (se folosește pentru a reda zgomotul ascuțit și strident produs de uși, roți, de încălțăminte în timpul mersului).Scârța-scârța pe hârtie conțopist; funcționar de cancelarie. [Var. scârța] /Onomat.

hârț... scârț! int. ce redă sgomotul unei trageri alternative: când să suie carul... hârț! încolo, scârț! încolo, carul se da înapoi CR.

scârț! int. imită sunetul corpurilor ce se freacă tare: ușa, carul face scârț. [Onomatopee]. ║ m. scârțăitoare: scârți uitase să puie la ciuboate CR.

scârța-scârța m. fam. mâzgălitor de hârtie, scriitoraș (ironic): niște scârța-scârța pe hârtie CAR.

scîrț, interj. care arată zgomotu făcut de o roată orĭ ușă neunsă ș.a. S.n., pl. urĭ. Pele pe care uniĭ cizmarĭ o pun într’adins la ghete ca să scîrțîĭe la mers.

scîrța-scîrța, interj. care arată un scîrțîĭt des și repetat: ce tot scîrța-scîrța (= scîrțîĭțĭ) cu ușa ceĭa, măĭ copiĭ? – Și scîrțaĭ-scîrțaĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+ete scârț/iete scârț (fam.) interj. + interj.

+scârț, Marițo (fam., pop.) loc. interj.

scârț/scârța/scârțai interj.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CART s. v. cofă, doniță, șiștar.

cart s. v. COFĂ. DONIȚĂ. ȘIȘTAR.

SCÂRȚ s. (rar) scârțâitoare. (~ la încălțăminte.)

SCÎRȚ s. (rar) scîrțîitoare. (~ la încălțăminte.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cart (-turi), s. n. – Serviciu de patru ore executat de o santinelă sau un paznic. – Fr. quart. Același cuvînt, prin germ. Quartmag. kárt, a produs (Trans.) cart, s. n. (doniță), cf. Densusianu, Hațeg, 60; Drăganu, Dacor., V, 266.

scîrț, interj. – Imită hîrșîitul sau pîrîitul. – Var. scîrță. Creație expresivă, cf. pîrț.Der. scîrțîi (var. scîrții, Banat (s)cîrțăi; mr. cărținescu, cărținire), vb. (a pîrîi, a trosni, a scrîșni; a rîcîi), cf. bg. (s)kărcam (Conev 95), ceh. skŕećeti, ngr. ϰριτσανίζω (› mr.), it. scricciolare, germ. kratzen; cherțăni, vb. (a țipa); scîrțîială (var. scîrțîitură), s. f. (faptul de a scîrțîi, zgomot ascuțit); scîrțîitoare, s. f. (duruitoare, huruitoare).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

cart, carturi s. n. (tox.) cantitate de droguri împărțită între prieteni toxicomani.

ete fleoșc! / pula! / scârț! interj. (vulg., obs.) 1. nu-mi pasă! 2. nu sunt de acord! 3. nu cred!

scârț I. interj. da’ de unde!, ei aș! II. s. invar. polistiren.

Intrare: cart (auto)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cart
  • cartul
  • cartu‑
plural
  • carturi
  • carturile
genitiv-dativ singular
  • cart
  • cartului
plural
  • carturi
  • carturilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • kart
  • kartul
  • kartu‑
plural
  • karturi
  • karturile
genitiv-dativ singular
  • kart
  • kartului
plural
  • karturi
  • karturilor
vocativ singular
plural
Intrare: cart (capacitate)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cart
  • cartul
  • cartu‑
plural
  • carturi
  • carturile
genitiv-dativ singular
  • cart
  • cartului
plural
  • carturi
  • carturilor
vocativ singular
plural
Intrare: cart (serviciu)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cart
  • cartul
  • cartu‑
plural
  • carturi
  • carturile
genitiv-dativ singular
  • cart
  • cartului
plural
  • carturi
  • carturilor
vocativ singular
plural
Intrare: baby-cart
baby-cart substantiv neutru
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baby-cart
  • baby-cartul
  • baby-cartu‑
plural
  • baby-carturi
  • baby-carturile
genitiv-dativ singular
  • baby-cart
  • baby-cartului
plural
  • baby-carturi
  • baby-carturilor
vocativ singular
plural
Intrare: scârț
scârț interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • scâ
  • scâr‑
scârța interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • scârța
scârțai interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • scârțai
scârți interjecție
interjecție (I10)
  • scârți
scarț interjecție
interjecție (I10)
  • sca
scărț interjecție
interjecție (I10)
  • scă
scârță interjecție
interjecție (I10)
  • scârță
scorț1 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • sco
cârț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cart, carturisubstantiv neutru

  • 1. Automobil de curse mic, cu caroseria și partea mecanică simplificate și viteza redusă; automobil de acest tip folosit de copii în unele jocuri sportive. DEX '09 DN
etimologie:

cart, carturisubstantiv neutru

etimologie:

cart, carturisubstantiv neutru

  • 1. Serviciu de patru ore, executat permanent, pe schimburi, la bordul unei nave, de membrii echipajului. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Marinar de cart. Ofițer de cart. DLRLC NODEX
  • 2. A 32-a parte din roza vânturilor, adică 11¼ grade. DEX '09 DEX '98
    • diferențiere Diviziune unghiulară reprezentând a 32-a parte din roza vânturilor, adică 11,25 grade. DN
etimologie:

baby-cart, baby-carturisubstantiv neutru

  • 1. Cart pentru copii. MDN '00
etimologie:
  • baby + cart MDN '00

scâinterjecție

  • 1. Cuvânt care imită zgomotul ascuțit, strident produs de uși, roți etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cea mai mare din surori, care era păstrătoarea cheilor, băgă cheia în broasca ușii și, întorcînd-o nițel, scîrț! ușa se deschise. ISPIRESCU, L. 50. DLRLC
    • 1.1. repetat Onomatopee care redă un scârțâit repetat, prelungit. DLRLC
      • format_quote Apucă, omule, boii de funie, cîrmește, întoarnă carul și scîrța-scîrța, numai ce-i vezi acasă. SEVASTOS, N. 50. DLRLC
    • 1.2. Cuvânt care imită zgomotul ascuțit, alternativ al unui lucru care se mișcă când într-un sens, când în altul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Hașca, clătinată de vînt, mai face iarăși scîrț, scîrț. SBIERA, P. 2. DLRLC
  • 2. Cuvânt care imită zgomotul caracteristic produs de încălțăminte în timpul mersului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cizmele oglindă, lună. Sabia: zdronc-zdronc... Cizmele: scîrț-scîrț. STANCU, D. 308. DLRLC
    • 2.1. (și) substantivat (numai) singular Adaos (din piele) la încălțăminte, pentru a o face să scârțâie în timpul mersului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Tăsică e grefier la judecătorie, e acritură. Umblă îmbrăcat nemțește, cu scîrț la pantofi. STANCU, D. 87. DLRLC
      • format_quote Începu să coboare scările în spirală cu oribilele lui ghete cu scîrț. C. PETRESCU, C. V. 289. DLRLC
      • format_quote Numai scîrți uitase Pavel să puie... și pentru asta rău s-a stricat inima lui Mogorogea. CREANGĂ, A. 103. DLRLC
  • 3. familiar Exclamație de dezaprobare, de împotrivire sau de dispreț față de afirmația cuiva; da’ de unde! vorbă să fie! DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.