carting sn [At: DEX² / V: ka~ / E: eg, fr karting] 1 Sport practicat cu cartul³ (1). 2 Competiție de carturi³ (1).

CARTING s.n. Sport practicat cu cartul²; competiție de carturi. [Scris și karting. / < engl., fr. karting].

CARTING s. n. sport practicat cu cartul². (< engl., fr. karting)

carting s. n. (sport) Sport practicat cu cartul ◊ „O ultimă întrebare privind dezvoltarea sportului automobilistic: Când va lua ființă Federația română de automobilism și karting?” I.B. 19 IV 74 p. 3. ◊ „Se subliniază faptul că «marele as al volanului» s-a remarcat mai întâi ca alergător și constructor de karting.” Sc. 8 XI 74 p. 5; v. și I.B. 12 I 84 p. 7; v. și bowling, cart [scris și karting] (din engl. carting, fr. karting; PR 1955, BD 1965; Il. Constantinescu în LR 1/73 p. 26 – atestare din 1969, Th. Hristea în LR 3/73 p. 186, L. Seche în LR 2/75 p. 176, P.N. 2/74 p. 44 – ex. din 1969; DEX, DN3)

CARTING n. Sport practicat cu cartul. /<fr., engl. karting

KARTING s.n. v. carting.

auto-moto-carting s. n., adj. inv. Referitor la automobile, motociclete și carturi ◊ „Automobiliștii băimăreni dispun, de câteva zile, de un club dotat cu material documentar de tehnică auto, turism rutier și sport auto-moto-karting.” R.l. 3 III 77 p. 5 (din auto2- + moto- + carting)

karting v. carting

carting s. n.

carting s. n.

carting s. n.