carpen sm [At: ANON. CAR. / V: ~păn, ~pân, ~e, ~pin / Pl: ~i / E: ml carpinus] 1 Arbore înalt, cu frunze ovale dințate și cu flori grupate în amenți, cu lemnul tare și alb, cu dungi argintii și adâncituri pe trunchi, întrebuințat la construcții și în rotărie Si: cărpinar (Carpinus betulus). 2 (Bot; reg) Vetrice (Tanacetum vulgare). 3 (Bot; reg; îs) ~ de pietriș Cărpiniță (Carpinus orientalis). 4 (Bot; reg; îf -pin) Calopăr (Tanacetum balsamita).

CARPEN, carpeni, s. m. Arbore cu lemnul tare și alb, cu dungi argintii și adîncituri pe trunchi, întrebuințat la construcții și în rotărie (Carpinus betulus). La umbra unui carpen joi Trubadurul să poposim. DELAVRANCEA,. T. 14. Carpenii stufoși, salba moale și teii cresc amestecați cu falnici jugaștri. ODOBESCU, S. I 147. El mi se culcă... Prin molifți uscați, Prin carpeni vărgați. TEODORESCU, P. P. 65. – Variantă: carpăn (SADOVEANU, F. J. 367) s. m.

CARPEN, carpeni, s. m. Arbore cu lemnul tare și alb, cu dungi argintii și adîncituri pe trunchi, întrebuințat la construcții și în rotărie (Carpinus betulus). – Lat. carpinus.

CARPEN ~i m. Arbore înalt cu frunze ovale și dințate, cu flori în amenți, fructul o samară, cu lemnul alb și rezistent, folosit în construcții. /<lat. carpinus

carpen m. arbore mare din pădurile noastre, al cărui lemn e întrebuințat de rotari și la facerea jugurilor. [Lat. CARPINUS].

cárpen m. (lat. cárpinus, it. cárpino și cárpine, pv. carpre, fr. charme, sp. pg. carpe). Un copac betulaceŭ de pădure (carpinus betúlus). Din lemnu luĭ, foarte întrebuințat în industrie, se fac jugurile. – În est cárpăn, enĭ, pop. cárpîn, inĭ, ca galbîn.

carpăn sn vz carpen corectat(ă)

carpân sn vz carpen

carpene sm vz carpen

carpin sm vz carpen

CARPĂN s. m. v. carpen.

carpen s. m., pl. carpeni

carpen s. m., pl. carpeni

carpen s. m., pl. carpeni

carpen

carpen.

carpen (carpeni), s. m. – Arbore, cărpinar (Carpinus betulus). – Mr., megl. carpin. Lat. carpinus (Pușcariu 298; Candrea-Dens., 272; REW 1715; DAR); cf. it. carpino, carpine, fr. charme, sp., port. carpe. Der. carpenă (plantă, Melampyrum arvense); cărpeniș (var. cărpiniș), s. n. (pădure de carpeni); cărpiniță, s. f. (plantă, Carpinus duinensis); cărpănos (var. cîrpănos), adj. (înveterat; aspru, grosolan, zgîrcit), datorită rezistenței lemnului de carpen, cf. fr. se porter comme un charme și pentru der., sp. robliyo.

CÁRPEN (lat. carpinus) s. m. Arbore din familia betulaceelor, înalt pînă la 28 m, cu frunze ovale dințate și cu flori grupate în amenți (Carpinus betulus). Lemnul c. este dens, rezistent și are o mare putere calorică. Crește în Europa și Asia Centrală.

CARPINUS L., CARPEN, fam. Betulaceae. Gen originar din Europa, Asia, America Centrală și de N, cca 30 specii, arbori și arbuști cu scoarță netedă, cenușiu-închisă, formează ritidom la bătrînețe. Muguri fuziformi. Frunze încrețite, ovat-eliptice, ascuțite, acut-dințate, verzi-închis, pe dos dispers-păroase, așezate distih, cu 7-24 perechi de nervuri. Flori (apar o dată cu frunzele) unisexuat-monoice, în amenți pendenți, cei masculi cu numeroase stamine fără perigon, la bază înveliți într-o bractee păroasă, cei femeli cu solzi membranoși, formați din 2 ovare, fiecare cu cîte un perigon denticulat îngust. Fructul, achenă turtită, muchiată.

Carpinus caroliniana Walt. Arbore pînă la 9 m. Frunze (cca 6-12 cm lungime) ovate, vîrf ascuțit, verzi-albastre, iar toamna portocalii-roșietice.

Carpinus cordata Blume. Arbore pînă la 14 m. Frunze late, ovat-cordiforme, dublu-dentate, cu cca 20 perechi de nervuri păroase. Tulpina cu scoarță subțire, solzoasă, ramuri tinere ușor pubescente, amenți de cca 8 cm lungime.

Carpinus tschonoskii Maxim. (syn. C. yedoensis Maxim.). Specie cu frunze (cca 10 cm lungime) eliptice, vîrf ascuțit, cca 14 perechi de nervuri, pubescente pe ambele părți la început, mai tîrziu numai pe nervuri. Arbore mic, cu ramurile tinere pubescente.