carou sn [At: I. GOLESCU, C., ap. DA ms / Pl: ~ri / E: fr carreau] (Mpl) Pătrățel imprimat pe (sau țesut în) unele stofe, format din dungi de altă culoare decât fondul.

CAROU, carouri, s. n. (Mai ales la pl.) Pătrățel imprimat sau țesut în unele stofe, format din dungi de altă culoare. Țesături vărgate și cu carouri.

CAROU, carouri, s. n. Pătrățel imprimat pe (sau țesut în) unele stofe, format din dungi de altă culoare decît fondul. – Fr. carreau.

CAROU s.n. Pătrățel imprimat sau țesut pe unele stofe. [< fr. carreau].

CAROU s. n. pătrățel imprimat sau țesut pe unele stofe. (< fr. carreau)

CAROU ~ri m. la pl. Pătrățel imprimat sau țesut pe o stofă, format din dungi de altă culoare decât fondul. Costum din stofă în ~ri. /<fr. carreau

CARO s. n. Culoare la cărțile de joc, însemnată prin romburi roșii; tobă. – Din fr. carreau.

caro² sn [At: ALEXANDRESCU, M. 265 / V: (înv) ~ra sf / Pl: ~rale / E: fr carreau] Una dintre cele două culori roșii la cărțile de joc, însemnată cu romburi. modificată

caro¹ i [At: BARONZI, L. 150 / A: nct^[1] / E: rrm caro] (Arg) Fugi!

CARO, carale, s. n. Una dintre cele două culori roșii la cărțile de joc, însemnată cu romburi. – Din fr. carreau.

CARO, carale, s. n. Una dintre cele două culori roșii ale cărților de joc, însemnată prin romburi. Așteptam pe riga de caro, și-mi iesă cel de ghindă. ALECSANDRI, T. I 343.

CARO, carale, s. n. Una dintre cele două culori roșii ale cărților de joc, însemnată cu romburi. – Fr. carreau.

CARO s.n. Culoare roșie la cărțile de joc, însemnată prin romburi. [Pl. -rale. / după fr. carreau].

CARO s. n. culoare la cărțile de joc, cu romburi roșii. (< fr. carreau)

CARO ~ale n. (la cărțile de joc) Culoare roșie reprezentată printr-un romb. [Art. caroul] /<fr. carreau

carò n. (pl. carale) una din cele patru colori la cărțile de joc: mi-a ieșit zece ochi de caro AL. (= fr. carreau).

*caró n. fără pl. (fr. carreau, d. lat. quadrellum, dim. d. quadrum, pătrat. V. cadru). Una din colorile cărților de joc: asu de caro.

carou (pătrățel) s. n., art. caroul; pl. carouri

carou (pătrățel) s. n., art. caroul; pl. carouri

carou (pătrățel) s. n., art. caroul; pl. carouri

carou

!caro (culoare la jocul de cărți) s. n., art. caroul; pl. carale

caro (culoare la jocul de cărți) s. n., art. caroul; pl. carale/ carouri

caro (culoare la jocul de cărți) s. n., art. caroul; pl. carale

caro, -rale (în jocul de cărți), -rouri (pătrățele).

CARO s. tobă. (~ la cărțile de joc.)

CARO s. tobă. (~ la cărțile de joc.)

carou (carouri), s. n. – 1. Pătrat. – 2. Dală, placă de pardoseală. – 3. Geam, sticlă. – 4. La cărțile de joc, una din cele două culori roșii, însemnată cu romburi. – Var. caro; careu, s. n. (pătrat), carea, s. f. Fr. carreau; folosirea este oarecum specializată (carou pentru cărțile de joc, careu, pentru formațiunile militare sau de gimnastică).