7 definiții pentru carnețel
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CARNEȚEL, carnețele, s. n. Diminutiv al lui carnet. – Carnet + suf. -el.
CARNEȚEL, carnețele, s. n. Diminutiv al lui carnet. – Carnet + suf. -el.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
carnețel sn [At: DA / Pl: ~e / E: carnet + -el] 1-2 (Șhp) Carnet (1) (mic).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CARNEȚEL, carnețele, s. n. Diminutiv al lui carnet (1). Mîini harnice notau în carnețele... Și cifrele notate... Oțel erau și fapte grăitoare. TULBURE, în POEZ. N. 445.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CARNEȚEL, carnețele, s. n. Diminutiv al lui carnet.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
carnețel s. n., pl. carnețele
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
carnețel s. n., pl. carnețele
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
carnețel s. n., pl. carnețele
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: carnețel
carnețel substantiv neutru
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
carnețel, carnețelesubstantiv neutru
- 1. Diminutiv al lui carnet. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Mîini harnice notau în carnețele... Și cifrele notate... Oțel erau și fapte grăitoare. TULBURE, în POEZ. N. 445. DLRLC
-
etimologie:
- Carnet + sufix -el. DEX '98 DEX '09