7 definiții pentru carnețel

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CARNEȚEL, carnețele, s. n. Diminutiv al lui carnet.Carnet + suf. -el.

CARNEȚEL, carnețele, s. n. Diminutiv al lui carnet.Carnet + suf. -el.

carnețel sn [At: DA / Pl: ~e / E: carnet + -el] 1-2 (Șhp) Carnet (1) (mic).

CARNEȚEL, carnețele, s. n. Diminutiv al lui carnet (1). Mîini harnice notau în carnețele... Și cifrele notate... Oțel erau și fapte grăitoare. TULBURE, în POEZ. N. 445.

CARNEȚEL, carnețele, s. n. Diminutiv al lui carnet.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

carnețel s. n., pl. carnețele

Intrare: carnețel
carnețel substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carnețel
  • carnețelul
  • carnețelu‑
plural
  • carnețele
  • carnețelele
genitiv-dativ singular
  • carnețel
  • carnețelului
plural
  • carnețele
  • carnețelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

carnețel, carnețelesubstantiv neutru

  • 1. Diminutiv al lui carnet. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mîini harnice notau în carnețele... Și cifrele notate... Oțel erau și fapte grăitoare. TULBURE, în POEZ. N. 445. DLRLC
etimologie:
  • Carnet + sufix -el. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.