carnat a [At: DEX² / Pl: ~e / E: carne] (D. regimuri alimentare) Cu carne.

CARNAT, -Ă adj. 1. (despre alimentație) compus din carne. 2. (bot.) de culoarea cărnii. (< fr. carné)

carnat, -ă adj. Cu carne ◊ „Dacă însă acestui regim carnat i-am adăuga [...] produse derivate ale laptelui sau compoturi și dulcețuri, am da organismului nostru toate principiile alimentare necesare.” Sc. 1 I 61 p. 8 (din carne; cf. fr. carné; Fl. Dimitrescu în LR 2/62 p. 134)

cârnat sm [At: ANON. CAR. / V: (pop) ~aț / Pl: ~ați / E: ml carnacius] 1 Produs alimentar preparat din carne tocată și condimente, introduse în intestine de porc, de oaie sau într-un înveliș de material sintetic. 2 (Pop; îs) ~aț crud (sau verde) Cârnat proaspăt, preparat de curând. 3 (Pop) Excrement de om Si: căcat, căcârnat. 4 (Arg) Penis. 5 (Fam; fig) Șir lung. 6 (Îe) A ploua cu ~ați A fi belșug mare, ca-n basme. 7 (Pop; îe) A lungi ~ul A trage de timp. 8 (Pop; îe) A fi sătul ~ A fi foarte sătul Si: carabă, tobă. 9 Colac de cârpă pe care îl pun femeile de la țară pe cap și care servește la fixarea năframei. 10 (Fam) Om de nimic.

cârnaț sm vz cârnat

CÎRNAT, cîrnați, s. m. Produs alimentar constînd din umplutură de carne tocată și preparată în mod special, pusă într-un înveliș făcut din intestine de porc sau dintr-o membrană artificială. Cîrnați fripți la grătar. – Variantă: cîrnaț s. m.

CÎRNAȚ s. m. v. cîrnat.

CÂRNAT ~ți m. Produs alimentar preparat din carne tocată și condimente introduse în intestin de porc sau într-un înveliș artificial. [Var. cârnaț] /<lat. carnacius

cârnaț m. maț de porc sau de alt animal, umplut cu carne crudă, tocată și aromatizată. [Lat. *CARNACEUS (din caro, carnis)].

cîrnáț m. (lat. carnáceus, de carne. V. carne). Est. Maț de animal, maĭ ales de porc, umplut cu carne tocată. – În vest -at m. (pin infl. masculinelor în at, pl. ațĭ).

carnat adj. m., pl. carnați; f. sg. carnată, pl. carnate

cârnat s. m., pl. cârnați

!cârnat s. m., pl. cârnați

cârnat/cârnaț s. m., pl. cârnați

cîrnat

cârnaț, -ți.

cîrnat (cîrnați), s. m. – Produs alimentar din carne și condimente, introduse în intestine de porc, oaie. – Var. cîrnaț. Megl. cărnat. Lat. *carnāceus (Cipariu, Gram., 354; Pușcariu 374; Candrea-Dens., 267; REW 1701; DAR); cf. v. sard. karnatu (Atzori 90), sicil. karnatssu, port. carnas, sp. carnaza, port. carnaz, toți cu sensul primitiv. – Der. cîrnățar, s. m. (persoană care prepară sau vinde cîrnați); cîrnățărie, s. f. (magazin de cîrnați). Din rom. provine sb., cr. krnata, ca și bg. kŭrnače (St. Mladenov, Spisanie za bŭlg. Academija, XLIII, 93; Mladenov 266).

cârnat, cârnați s. m. 1. (vulg.) penis. 2. om naiv.