8 definiții pentru «carnal»   declinări

CARNÁL, -Ă, carnali, -e, adj. De carne, privitor la carne; p. ext. trupesc. – Din lat. carnalis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CARNÁL ~ă (~i, ~e) livr. 1) Care se referă la carne; de carne. 2) Care ține de plăcerile trupului; trupesc; senzual. /<lat. carnalis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CARNÁL, -Ă adj. De carne, privitor la carne; (p. ext.) trupesc. [Cf. it. carnale, lat. carnalis].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CARNÁL, -Ă adj. referitor la carne; (p. ext.) trupesc, senzual. (< it. carnale, lat. carnalis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CARNÁL, -Ă, carnali, -e, adj. De carne, privitor la carne; p. ext. trupesc. – Lat. lit. carnalis.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CARNÁL adj. v. trupesc.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

carnál adj. m., pl. carnáli; f. sg. carnálă, pl. carnále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*carnál, -ă adj. (lat. carnalis). Relativ la carne, la simțurile plăcerilor materiale: plăcerĭ carnale. Sensual, ĭubitor de plăcerĭ carnale: om carnal.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink