4 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÂRN, -Ă, cârni, -e, adj. 1. (Despre nas, rar despre bot) Mic, scurt și cu vârful ridicat puțin în sus. ♦ (Despre oameni, rar despre animale; adesea substantivat) Care are nasul sau botul cârn (1). 2. Fig. (Despre obiecte) Cu vârful strâmbat, îndoit în sus; p. ext. strâmb. – Din sl. krŭnŭ.

CÂRN, -Ă, cârni, -e, adj. 1. (Despre nas, rar despre bot) Mic, scurt și cu vârful ridicat puțin în sus. ♦ (Despre oameni, rar despre animale; adesea substantivat) Care are nasul sau botul cârn (1). 2. Fig. (Despre obiecte) Cu vârful strâmbat, îndoit în sus; p. ext. strâmb. – Din sl. krŭnŭ.

cârn, cârnă [At: MOXA, 378 / Pl: ~i, ~e / E: vsl круиу] 1 a Cu nasul tăiat. 2 a (D. nas, rar d. bot) Mic, scurt și cu vârful ridicat puțin în sus. 3-6 smf, a (Persoană sau, rar, animal) care are nasul sau botul cârn (1-2). 7 sm (Spc) Câine cu botul turtit. 8 a (D. obiecte) Cu vârful îndoit în sus. 9 a (Pex) Strâmb. 10 sf Vas pentru transportul oamenilor de la un țărm la altul Si: brudină. 11 sf (Ent) Insectă de apă cu foarte multe picioare, de forma unei obezi Si: lătăuș, obadă.

CÎRN, -Ă, cîrni, -e, adj. 1. (Despre nas sau, mai rar, despre bot) Mic, scurt, ridicat puțin în sus. Bătrîna... strîmbă din nasul cîrn. DUMITRIU, N. 163. – Vîrtosul «buldog» cu botul cîrn și turtit. ODOBESCU, S. III 149. ♦ (Despre oameni) Cu nasul mic, scurt, ridicat puțin în sus. Pruncul e cîrn, negricios. STANCU, D. 176. ◊ (Substantivat) Cîrnul îmi ia totdeauna mușteriii. CAMILAR, N. II 321. 2. (Rar) Cu nasul tăiat. Îl găsește... cîrn, fără nas și fără urechi. ȘEZ. II 156. 2. (Despre obiecte) Cu vîrful strîmbat sau adus (în sus); p. ext. strîmb. Iar o babă bătrînă, C-o seceră cîrnă, Cu dreapta trăgea, Cu stînga polog făcea. PĂSCULESCU, L. P. 20.

CÂRN ~ă (~i, ~e) 1) (despre nas) Care este scurt și cu vârful ridicat în sus. 3) și substantival (despre oameni) Care are nasul mic și ridicat în sus. 3) ist. Care are nasul tăiat (ca pedeapsă). 4) fig. (despre obiecte) Care are vârful adus în sus sau strâmbat. /<sl. krunu

cârn a. cu nasul turtit sau încovoiat, prea scurt sau prea mic. [Slav. KRŬNŬ].

cîrn, -ă adj. (vsl. krŭnŭ, cu nasu saŭ urechile tăĭate. V. chirnog). Cu nasu turtit orĭ prea mic: acest om e cîrn, are nasu cîrn. Prov. De aceĭa n’are cîrna nas și ursu coadă, se zice cînd unu are pretențiunĭ prea marĭ (de ex., cînd un cerșitor ar refuza să mănînce pîne și ar cere cozonac). V. călină.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cârn adj. m., pl. cârni; f. cârnă, pl. cârne

cârn adj. m., pl. cârni; f. cârnă, pl. cârne

cârn adj. m., pl. cârni; f. sg. cârnă, pl. cârne

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cîrn (cîrnă), adj.1. Fără nas, cu nasul tăiat. – 2. Despre nas, mic, scurt, cu vîrful ridicat. – 3. Încovoiat, îndoit. Sl. krŭnŭ „cu nasul tăiat”, de la krnoti „a mutila” (Miklosich, Slaw. Elem., 27; Lexicon, 316; Cihac, II, 43; Conev 90). – Der. cîrnog, cîrneci, adj. (cîrn); cîrnie s. f. (faptul de a avea nasul cîrn); cîrni, vb. (a tăia nasul, pedeapsă pentru cei care conspirau pentru a pune mîna pe tron; a-și pierde nasul; a curăța pomii de ramuri uscate), care ajunge să se confunde cu omonimul său, der. de la cîrmă; cîrnogi, vb. (a toci, a face bont); chirnog, s. m. (infirm, damblagiu; avar, zgîrcit), pentru al cărui dublu sens cf. sgîrcit; chirnogi, vb. (a cere de pomană; a cerși). Pentru ultimii der., Scriban propune să se plece de la un sl. *krŭno-nogiĭ; este posibil și să se presupună o formație bazată pe paralelismul cu olog, slăbănog, boșorog, etc.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Carna, divinitate romană, protectoare a sănătății și a prosperității fizice.

CÎRNA, veche denumirea (pînă la 1 ian. 1965) a satului Dunăreni, com. Goicea, jud. Dolj unde a fost descoperită o necropolă de incinerație din epoca mijlocie a bronzului (jumătatea milen. 2 î. Hr.); ceramică bogat decorată și figurine feminine cu rochie-clopot.

Intrare: carna
carna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Cărna
Cărna nume propriu
nume propriu (I3)
  • Cărna
Intrare: cârn
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârn
  • cârnul
  • cârnu‑
  • cârnă
  • cârna
plural
  • cârni
  • cârnii
  • cârne
  • cârnele
genitiv-dativ singular
  • cârn
  • cârnului
  • cârne
  • cârnei
plural
  • cârni
  • cârnilor
  • cârne
  • cârnelor
vocativ singular
  • cârnule
  • cârnă
  • cârno
plural
  • cârnilor
  • cârnelor
Intrare: Cârna
Cârna nume propriu
nume propriu (I3)
  • Cârna
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cârn, cârnăadjectiv

  • 1. (Despre nas, rar despre bot) Mic, scurt și cu vârful ridicat puțin în sus. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    diminutive: cârnuț
    • format_quote Bătrîna... strîmbă din nasul cîrn. DUMITRIU, N. 163. DLRLC
    • format_quote Vîrtosul «buldog» cu botul cîrn și turtit. ODOBESCU, S. III 149. DLRLC
    • 1.1. adesea substantivat (Despre oameni, rar despre animale) Care are nasul sau botul cârn. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Pruncul e cîrn, negricios. STANCU, D. 176. DLRLC
      • format_quote Cîrnul îmi ia totdeauna mușteriii. CAMILAR, N. II 321. DLRLC
  • 2. rar Cu nasul tăiat. DLRLC
    • format_quote Îl găsește... cîrn, fără nas și fără urechi. ȘEZ. II 156. DLRLC
  • 3. figurat (Despre obiecte) Cu vârful strâmbat, îndoit în sus. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: îndoit
    • format_quote Iar o babă bătrînă, C-o seceră cîrnă, Cu dreapta trăgea, Cu stînga polog făcea. PĂSCULESCU, L. P. 20. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.