opțiuni
  • info
2 intrări
4 definiții

Explicative DEX

carmina [At: CĂLINESCU, E. O. I, 63 / Pzi: ~nez / E: carmin] 1 vt A vopsi în culoarea carminului. 2-3 vtr (Nob) A (se) farda.

CARMINA vb. I. tr. (Rar) A colora, a vopsi în carmin. [< fr. carminer].

Ortografice DOOM

carmina vb., ind. prez. 3 sg. și pl. carminează

Jargon

Carmina Burana (cuv. lat. med., „cântece bavareze”), grup de cântece medievale, cu texte studențești laice, datorate unor autori anonimi (v. goliardici, canti). Compozitorul contemporan germ. Orff, inspirat de câteva vechi notații de C., a scris cantata omonimă de o deosebită popularitate.

Intrare: carmina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • carmina
  • carminare
  • carminat
  • carminatu‑
  • carminând
  • carminându‑
 singular plural
  • carminează
  • carminați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • carminez
 (să)
  • carminez
  • carminam
  • carminai
  • carminasem
a II-a (tu)
  • carminezi
 (să)
  • carminezi
  • carminai
  • carminași
  • carminaseși
a III-a (el, ea)
  • carminează
 (să)
  • carmineze
  • carmina
  • carmină
  • carminase
plural I (noi)
  • carminăm
 (să)
  • carminăm
  • carminam
  • carminarăm
  • carminaserăm
  • carminasem
a II-a (voi)
  • carminați
 (să)
  • carminați
  • carminați
  • carminarăți
  • carminaserăți
  • carminaseți
a III-a (ei, ele)
  • carminează
 (să)
  • carmineze
  • carminau
  • carminară
  • carminaseră
Intrare: carminat
carminat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carminat
  • carminatul
  • carminatu‑
  • carminată
  • carminata
plural
  • carminați
  • carminații
  • carminate
  • carminatele
genitiv-dativ singular
  • carminat
  • carminatului
  • carminate
  • carminatei
plural
  • carminați
  • carminaților
  • carminate
  • carminatelor
vocativ singular — —
plural — —
carminare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carminare
  • carminarea
plural
  • carminări
  • carminările
genitiv-dativ singular
  • carminări
  • carminării
plural
  • carminări
  • carminărilor
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

carmina, carminezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.