TURTĂ, turte, s. f. 1. Pâine rotundă și turtită, făcută din mălai sau din aluat nedospit. ◊ Expr. A face (pe cineva) turtă = a bate foarte tare (pe cineva). (Adverbial) A fi (sau a se îmbăta) turtă = a se îmbăta foarte tare. A rupe (sau a frânge cuiva) turta = a sărbători, cu un anumit ritual, împlinirea unui an de la nașterea unui copil. 2. Nume generic pentru diferite prăjituri. ◊ Turtă dulce = produs de patiserie (crocant) făcut din făină de grâu, miere și ouă, la care adesea se adaugă migdale, nuci etc. și o glazură cu sirop de zahăr. 3. Produs care rămâne după ce s-a stors mierea din fagure, uleiul din semințele de floarea-soarelui etc. și care se presează într-o formă de obicei turtită și rotundă. 4. Plantă erbacee cu tulpina foarte scurtă, cu frunzele adânc crestate și spinoase și cu flori mari, alburii (Carlina acaulis). ◊ Compuse: turta-lupului = numele popular al semințelor foarte toxice ale unui arbore din India (Strychnos nux vomica), din care se extrage stricnina; turta-vacii = ciupercă comestibilă, de culoare galbenă-roșcată sau cafenie, acoperită cu o substanță vâscoasă (Boletus luteus). – Lat. *turta (= torta [panis] „pâine rotundă”). Cf. fr. tourte.

TURTĂ¹ ~e f. 1) Produs de patiserie lățit și rotund, obținut dintr-o bucată de aluat și copt pe vatră. ◊ A face (sau a lăsa) (pe cineva) ~ a bate tare (pe cineva). A se îmbăta ~ a se îmbăta foarte tare. Beat ~ foarte beat. A trage cenușa (sau spuza) la ~a lui a-și apăra interesele proprii. 2) (nume generic) Prăjitură de orice fel, având o asemenea formă. ~ cu mere. ~e cu mac. ◊ ~ dulce prăjitură făcută din făină de grâu, ouă, miere, mirodenii, acoperită cu glazură sau presărată cu zahăr farin 3) Substanță presată care are o asemenea formă. ~ de ceară. /<lat. turta

TURTĂ² ~e f. Plantă erbacee cu tulpina foarte scurtă, cu frunze ghimpoase, adânc crestate, și cu flori așezate în capitule. ◊ ~a-vacii ciupercă comestibilă, cu pălăria lipicioasă, de culoare galben-roșcată sau cafenie. /<lat. turta

turtă s. f., g.-d. art. turtei; pl. turte

TURTĂ s. 1. (reg.) trușnic. (~ furajeră.) 2. (BOT.; Carlina acaulis) (reg.) ciortopoloc, tătăișă, turtea, turtică, ceapă-ciorească, ciurul-zânelor, punga-babei, sita-zânelor. 3. (BOT.) turta-vacii (Bolctus luteus) = văcuță.

CARLINA L., CARLINA, fam. Compositae. Gen originar din Insulele Canare pînă în Asia Centrală, 20-22 specii, anuale sau perene, cu sau fără tulpină, asemănătoare cu scaeții și conținînd un suc lăptos. Frunze glabre sau puțin pubescente, adînc-penatifide, cu spini. Flori hermafrodite, alburii, tubuloase (însoțite de un involucru cu mai multe rînduri de foliole spinoase, cele interioare radiale, liniare, la vîrf lanceolate, albe-strălucitoare, uscat-membranoase, cele exterioare țepos-dentate) într-un capitul mare, paietele receptaculului la vîrf multifide.

Carlina acanthifolia All. Specie care înflorește vara-toamna. Tulpina cu un capitul (cca 12 cm diametru) cu flori albicioase sau galbene-albicioase, petale exterioare îngust-lanceolate, spinoase, cele interioare lungi, pergamentoase, galbene. Frunze așezate în rozetă la suprafața solului, lanceolate, dentate, cu spini, fără pețiol, pe partea inferioară cu un păr gri, pe cea superioară glabre sau puțin pubescente, lungi de 15- 16 cm și late de cca 6 cm.

Carlina acaulis L. Specie ce înflorește în iul.-sept. Flori, toate tubuloase, alburii, dispuse într-un capitul de 5-15 cm diametru, cu petale interioare argintii, pergamentoase, cele exterioare albe sau roz, lanceolate, spinoase, însoțit de un involucru cu foliolele radiare, liniare pînă la mijloc, la vîrf lanceolate. Mică plantă erbacee, perenă, spinoasă, fără tulpină sau cu o tulpină scurtă de 20-30 cm, neramificată, rotundă, maronie. Frunze spinescente adînc-penatifide, cu segmente nepețiolate, angulos-lobate.