Caribda = Charybdis.

Incidis in Seyllam cupiens vitare Charybdim (lat. „Cazi în Scila, vrînd să eviți Caribda”) – vers din poemul eroic Alexandreida (V, 301) de poetul francez Philippe Gautier de Lille (sau de Châtillon), care a trăit în secolul al XII-lea și a scris în limba latină. Citatul rezumă o legendă mitologică, povestită de Homer în Odiseea (c. XII), de Vergiliu în Eneida (c. III), de Schiller în Odysseus și de mulți alții. Scyla, o nimfă siciliană, a fost prefăcută de rivala sa Circe într-o stîncă primejdioasă; iar Caribda, o femeie siciliană, furînd boii lui Hercule, a fost străfulgerată de Iupiter și transformată într-o prăpastie adîncă. În strîmtoarea Mesinei, prăpastia Caribdei (azi Calofaro) de pe țărmul Siciliei stă față în față cu stînca Scylei de pe coasta Italiei. Cei vechi, cînd treceau cu navele lor prin strîmtoare, se aflau în mare pericol. Voind să se ferească de prăpastia cu vîrtej amețitor de ape, corăbiile se loveau de stînca amenințătoare din cealaltă parte. De aici s-au născut expresiile: a fi între Scyla și Caribda, adică între două primejdii greu de ocolit; și a cădea din Scyla în Caribda, care are înțelesul zicalei noastre „a cădea din lac în puț”, adică vrînd să ne ferim de un rău, dăm de altul și mai rău (vezi: In vitium ducit…). Într-o cronică literară din „Contemporanul” (nr. 749) se apreciază că, pe lîngă multe poezii frumos realizate, „rămîn destule care arată că autorii lor navighează precar între Scila intimismului și Caribda schematismului celui mai la îndemină”. Uneori, cu același înțeles, e folosită și formularea: Incidit in Scyllam qui vult vitare Charibdim. LIT.

Între Scila și Caribda (vezi expresia: Incidis in Scyllam cupiens vitare Charybdim). MIT.

Scila și Caribda (a fi între) – două mari primejdii. Vezi: Incidis in Scylam cupiens vitare Charybdim. LIT.