CARENȚIÁL, -Ă, carențiali, -e, adj. (Rar) Care este produs de o carență. [Pr.: -ți-al] – Din fr. carentiel.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CARENȚIÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de carență; propriu carenței. [Sil. -ți-al] /<fr. carentiel
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CARENȚIÁL, -Ă adj. Referitor la carență; cauzat de o carență. [Pron. -ți-al. / cf. fr. carentiel].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CARENȚIÁL, -Ă adj. referitor la carență; cauzat de o carență. (< fr. carentiel)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

carențiál adj. m., pl. carențiáli; f. sg. carențiálă, pl. carențiále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink