CARDIÁC, -Ă, cardiaci, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține inimii, privitor la inimă. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care suferă de o boală de inimă. [Pr.: -di-ac] – Din fr. cardiaque, lat. cardiacus.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CARDIÁC1 ~că (~ci, ~ce) Care ține de inimă; propriu inimii. Mușchi ~. [Sil. -di-ac] /<fr. cardiaque, lat. cardiacus
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CARDIÁC2 ~că (~ci, ~ce) m. și f. Persoană care suferă de inimă. [Sil. -di-ac] /<fr. cardiaque, lat. cardiacus
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CARDIÁC, -Ă adj. De (la) inimă, privitor la inimă. // s.m. și f. Suferind de o boală de inimă. [Pron. -di-ac. / < fr. cardiaque, cf. gr. kardia – inimă].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CARDIÁC, -Ă I. adj. de (la) inimă, referitor la inimă. II. s. m. f. suferind de o boală de inimă. (< fr. cardiaque)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CARDIÁC, -Ă, cardiaci, -e, adj. Care aparține inimii, privitor la inimă. ♦ (Substantivat) Persoană care suferă de o boală de inimă. [Pr.: -di-ac] – Fr. cardiaque (lat. lit. cardiacus).
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cardiác adj. m., s. m. (sil. -di-ac), pl. cardiáci; f. sg. cardiácă, pl. cardiáce
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*cardiác, -ă adj. (vgr. kardiakós). Med. Al inimeĭ, de inimă: afecțiune cardiacă. Tonic, care face bine inimiĭ: medicament cardiac. Bolnav de inimă.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
stimulatór cardiác sint.s. 1974 Proteză cardiacă electronică; pace-maker v. pace-maker, electrocardioscop (din fr. stimulateur cardiaque)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink