2 intrări

4 definiții

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cardi (-desc, -it), vb.1. A bate, a lovi. – 2. A fura, a șterpeli. Cuvînt argotic, cu siguranță de origine țig. Graur 133 îl explică prin țig. kar- „a pronunța”, contaminat cu a mardi; ceea ce presupune un sens „a vorbi” atestat de Graur și Juilland 160, dar contestat de Vasiliu, GS, VII, 108, și pe care, la rîndul nostru, nu îl cunoaștem. Chiar și așa, semantismul prezintă dificultăți. Mai probabil provine din țig. ker- „a da”, prin intermediul formei kărdem.Der. cardeală, s. f. (bătaie); carditor, s. m. (informator). Cf. de asemenea, în susținerea etimonului kar-, Graur, BL, VI, 198 și V, 223.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Cardea, în mitologia romană, patroana căsniciilor și a vieții familiale.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a cardi o labă expr. (intl.) a da o palmă.

a cardi un vast expr. (intl.) a lovi cu pumnul.

Intrare: cardea
cardea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: cardi (verb)
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cardi
  • cardire
  • cardit
  • carditu‑
  • cardind
  • cardindu‑
singular plural
  • cardește
  • cardiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cardesc
(să)
  • cardesc
  • cardeam
  • cardii
  • cardisem
a II-a (tu)
  • cardești
(să)
  • cardești
  • cardeai
  • cardiși
  • cardiseși
a III-a (el, ea)
  • cardește
(să)
  • cardească
  • cardea
  • cardi
  • cardise
plural I (noi)
  • cardim
(să)
  • cardim
  • cardeam
  • cardirăm
  • cardiserăm
  • cardisem
a II-a (voi)
  • cardiți
(să)
  • cardiți
  • cardeați
  • cardirăți
  • cardiserăți
  • cardiseți
a III-a (ei, ele)
  • cardesc
(să)
  • cardească
  • cardeau
  • cardi
  • cardiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)