opțiuni
  • info

2 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CARBURA, carburez, vb. I. Tranz. A introduce carbon în fier sau într-un aliaj feros în stare topită. – Din carbură.

CARBURA, carburez, vb. I. Tranz. A introduce carbon în fier sau într-un aliaj feros în stare topită. – Din carbură.

CARBURA, carburez, vb. I. Tranz. A introduce carbon în fier sau într-un aliaj feros în stare topită. – Din carbură.

carbura vt [At: IOANOVICI, TEHN. 38 / Pzi: ~rez / E: carbură] A introduce carbon în fier sau într-un aliaj feros în stare topită.

CARBURA, carburez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A introduce carbon în fier sau într-un aliaj feros în stare topită.

CARBURA vb. I. tr. A introduce carbon în fier sau într-un aliaj feros topit. [< fr. carburer].

CARBURA vb. tr. a introduce carbon în fier sau într-un aliaj feros topit. (< fr. carburer)

A CARBURA ~ez tranz. 1) (fier sau aliaje feroase) A trata cu carbon (în vederea preparării oțelului). 2) (carburanți) A amesteca cu aer. /Din carbură

*carburéz v. tr. (d. carbură). Chim. Combin cărbunele cu un corp simplu, dar nu cu oxigenu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

carbura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. carburez, 3 carburează; conj. prez. 1 sg. să carburez, 3 să carbureze

carbura (a ~) vb., ind. prez. 3 carburează

carbura vb., ind. prez. 1 sg. carburez, 3 sg. și pl. carburează

Intrare: carburat
carburat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carburat
  • carburatul
  • carburatu‑
  • carburată
  • carburata
plural
  • carburați
  • carburații
  • carburate
  • carburatele
genitiv-dativ singular
  • carburat
  • carburatului
  • carburate
  • carburatei
plural
  • carburați
  • carburaților
  • carburate
  • carburatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: carbura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • carbura
  • carburare
  • carburat
  • carburatu‑
  • carburând
  • carburându‑
 singular plural
  • carburează
  • carburați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • carburez
 (să)
  • carburez
  • carburam
  • carburai
  • carburasem
a II-a (tu)
  • carburezi
 (să)
  • carburezi
  • carburai
  • carburași
  • carburaseși
a III-a (el, ea)
  • carburează
 (să)
  • carbureze
  • carbura
  • carbură
  • carburase
plural I (noi)
  • carburăm
 (să)
  • carburăm
  • carburam
  • carburarăm
  • carburaserăm
  • carburasem
a II-a (voi)
  • carburați
 (să)
  • carburați
  • carburați
  • carburarăți
  • carburaserăți
  • carburaseți
a III-a (ei, ele)
  • carburează
 (să)
  • carbureze
  • carburau
  • carburară
  • carburaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

carbura, carburezverb

  • 1. A introduce carbon în fier sau într-un aliaj feros în stare topită. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
  • carbură DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.