2 intrări
10 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CARBURA, carburez, vb. I. Tranz. A introduce carbon în fier sau într-un aliaj feros în stare topită. – Din carbură.
CARBURA, carburez, vb. I. Tranz. A introduce carbon în fier sau într-un aliaj feros în stare topită. – Din carbură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CARBURA, carburez, vb. I. Tranz. A introduce carbon în fier sau într-un aliaj feros în stare topită. – Din carbură.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
carbura vt [At: IOANOVICI, TEHN. 38 / Pzi: ~rez / E: carbură] A introduce carbon în fier sau într-un aliaj feros în stare topită.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CARBURA, carburez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A introduce carbon în fier sau într-un aliaj feros în stare topită.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CARBURA vb. I. tr. A introduce carbon în fier sau într-un aliaj feros topit. [< fr. carburer].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CARBURA vb. tr. a introduce carbon în fier sau într-un aliaj feros topit. (< fr. carburer)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A CARBURA ~ez tranz. 1) (fier sau aliaje feroase) A trata cu carbon (în vederea preparării oțelului). 2) (carburanți) A amesteca cu aer. /Din carbură
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*carburéz v. tr. (d. carbură). Chim. Combin cărbunele cu un corp simplu, dar nu cu oxigenu.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
carbura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. carburez, 3 carburează; conj. prez. 1 sg. să carburez, 3 să carbureze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
carbura (a ~) vb., ind. prez. 3 carburează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
carbura vb., ind. prez. 1 sg. carburez, 3 sg. și pl. carburează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
carbura, carburezverb
- 1. A introduce carbon în fier sau într-un aliaj feros în stare topită. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- carbură DEX '09 DEX '98 DN