CARBONITRURÁRE s. f. procedeu de cementare a oțelului prin introducerea simultană a carbonului și azotului în stratul superficial al unei piese. (< carbonitrura)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

carbonitruráre s. f. (sil. -tru-), g.-d. art. carbonitrurării
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CARBONITRURÁ vb. tr. a efectua o carbonitrurare. (< fr. carbonitrurer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

carbonitrurá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. carbonitrureáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink