opțiuni
  • info

2 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CARBONATARE s. f. Reacție chimică la care participă dioxidul de carbon și un hidroxid, din care rezultă un carbonat. – V. carbonata.

carbonatare sf [At: DEX2 / Pl: ~tări / E: carbonata] Reacție chimică la care participă bioxidul de carbon și un hidroxid, din care rezultă un carbonat (1).

CARBONATARE s. f. Reacție chimică la care participă bioxidul de carbon și un hidroxid, din care rezultă un carbonat. – După fr. carbonation.

CARBONATARE s. f. Reacție chimică la care participă bioxidul de carbon din aer și hidroxidul de calciu din varul stins și din care rezultă carbonatul de calciu. – După fr. carbonatation.

CARBONATARE s.f. (Chim.) Reacție chimică produsă cu participarea bioxidului de carbon din aer și a hidroxidului de calciu din varul nestins, din care rezultă carbonatul de calciu. [< carbonata, după fr. carbonatation].

CARBONATARE s. f. 1. reacție chimică de transformare a hidroxizilor de carbon în carbonați, cu participarea bioxidului de carbon. 2. operația de tratare cu bioxid de carbon a zemurilor la fabricarea zahărului, pentru purificare. (< carbonata)

CARBONATA, pers. 3 carbonatează, vb. I. Tranz. A transforma în carbonat. – Din fr. carbonater.

CARBONATA, pers. 3 carbonatează, vb. I. Tranz. A transforma în carbonat. – Din fr. carbonater.

carbonata vt [At: DEX2 / Pzi: 3 ~tează / E: fr carbonater] A transforma în carbonat (1).

CARBONATA vb. I. tr. A transforma în carbonat; a supune operației de carbonatare. [< fr. carbonater].

CARBONATA vb. tr. a supune operației de carbonatare. (< fr. carbonater)

A CARBONATA pers. 3 ~ează tranz. A transforma în carbonat. /<fr. carbonater

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

carbonatare s. f., g.-d. art. carbonatării

carbonatare s. f., g.-d. art. carbonatării

carbonatare s. f., g.-d. art. carbonatării

carbonata (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. carbonatez, 3 carbonatează; conj. prez. 1 sg. să carbonatez, 3 să carbonateze

carbonata (a ~) vb., ind. prez. 3 carbonatează

carbonata vb., ind. prez. 3 sg. și pl. carbonatează

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

carbonatare, (engl.= carbonatization) 1. proces de depunere a carbonaților sau de înlocuire prin carbonați a unor min. preexistente, care au în compoziția lor oxizi de Ca, Mg, Na, K, Fe și care eliberează aceste elemente în contact cu apele bicarbonatate în care este dizolvat CO2. C. este un proces supergen care se manifestă în scoarța de alterare și conduce la formarea de cruste (caliche) sau acumulări concreționare sau pulverulente; de asemenea, poate fi efectul unor procese diagenetice sau al acțiunilor hidro-termale, slab acide; 2. procesul de introducere a CO2 într-un fluid.

Intrare: carbonatare
carbonatare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carbonatare
  • carbonatarea
plural
  • carbonatări
  • carbonatările
genitiv-dativ singular
  • carbonatări
  • carbonatării
plural
  • carbonatări
  • carbonatărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: carbonata
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • carbonata
  • carbonatare
  • carbonatat
  • carbonatatu‑
  • carbonatând
  • carbonatându‑
 singular plural
  • carbonatează
  • carbonatați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • carbonatez
 (să)
  • carbonatez
  • carbonatam
  • carbonatai
  • carbonatasem
a II-a (tu)
  • carbonatezi
 (să)
  • carbonatezi
  • carbonatai
  • carbonatași
  • carbonataseși
a III-a (el, ea)
  • carbonatează
 (să)
  • carbonateze
  • carbonata
  • carbonată
  • carbonatase
plural I (noi)
  • carbonatăm
 (să)
  • carbonatăm
  • carbonatam
  • carbonatarăm
  • carbonataserăm
  • carbonatasem
a II-a (voi)
  • carbonatați
 (să)
  • carbonatați
  • carbonatați
  • carbonatarăți
  • carbonataserăți
  • carbonataseți
a III-a (ei, ele)
  • carbonatează
 (să)
  • carbonateze
  • carbonatau
  • carbonatară
  • carbonataseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

carbonatare, carbonatărisubstantiv feminin

  • 1. Reacție chimică la care participă dioxidul de carbon și un hidroxid, din care rezultă un carbonat. DEX '09 DN
  • 2. Operația de tratare cu bioxid de carbon a zemurilor la fabricarea zahărului, pentru purificare. MDN '00
etimologie:

carbonata, carbonatezverb

  • 1. A transforma în carbonat. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.