*carbonátă f., pl. e, și -ádă f., pl. e (it. carbonata, de unde și fr. carbonnade). Un fel de friptură friptă pe cărbunĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CARBONATÁ, pers. 3 carbonatează, vb. I. Tranz. A transforma în carbonat. – Din fr. carbonater.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A CARBONATÁ pers. 3 ~eáză tranz. A transforma în carbonat. /<fr. carbonater
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CARBONATÁ vb. I. tr. A transforma în carbonat; a supune operației de carbonatare. [< fr. carbonater].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CARBONATÁ vb. tr. a supune operației de carbonatare. (< fr. carbonater)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

carbonatá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. carbonateáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink