CARBOMETRU, carbometre, s. n. Aparat pentru detectarea dioxidului de carbon. – Din fr. carbomètre.

carbometru sn [At: DEX² / Pl: ~re / E: fr carbomètre] Aparat pentru detectarea bioxidului de carbon.

CARBOMETRU, carbometre, s. n. Aparat pentru detectarea bioxidului de carbon. – Din fr. carbomètre.

CARBOMETRU s.n. Aparat pentru detectarea bioxidului de carbon, folosit mai ales în galeriile de mină. [< fr. carbomètre, cf. lat. carbo – cărbune, gr. metron – măsură].

CARBOMETRU s. n. aparat pentru detectarea bioxidului de carbon, în galeriile de mină. (< fr. carbomètre)

CARBOMETRU ~e n. Aparat pentru detectarea bioxidului de carbon în minele de cărbune. /<fr. carbometre

carbometru (desp. -me-tru) s. n., art. carbometrul; pl. carbometre

carbometru (-me-tru) s. n., art. carbometrul; pl. carbometre

carbometru s. n. (sil. -tru), art. carbometrul; pl. carbometre

CARBO- „cărbune, carbon, dioxid de carbon”. ◊ L. carbo „cărbune” > fr. carbo-, it. id., engl. id., germ. karbo- > rom. carbo-. □ ~filie (v. -filie₁), s. f., capnofilie*; ~gen (v. -gen₁), s. n., amestec de dioxid de carbon și oxigen, utilizat ca stimulent al căilor respiratorii; ~ide (v. -id), s. f. pl., compuși organici care se găsesc în asfalturile naturale; ~metru (v. -metru₁), s. n., aparat pentru detectarea dioxidului de carbon; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare terapeutică a gazului carbonic.