7 definiții pentru caravă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CARAVĂ, carave, s. f. Unealtă de pescuit de forma unei capcane deschise, care se instalează în lacurile litorale și în bălți pentru prinderea plăticii și a șalăului. – Et. nec.
CARAVĂ, carave, s. f. Unealtă de pescuit de forma unei capcane deschise, care se instalează în lacurile litorale și în bălți pentru prinderea plăticii și a șalăului. – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
caravă1 sf [At: DEX2 / Pl: ~ve / E: nct] Unealtă de pescuit, de forma unei capcane deschise, care se instalează în locurile litorale și în bălți pentru prinderea plăticii și a șalăului.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CARAVĂ ~e f. Unealtă de pescuit cu care se prind plătici și șalăi. /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
caravă f. o parte a cimpoiului (v. cimpoiu). [Origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
caravă (unealtă de pescuit) (reg.) s. f., g.-d. art. caravei; pl. carave
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
caravă s. f., g.-d. art. caravei; pl. carave
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
caravă s. f., g.-d. art. caravei; pl. carave
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
caravă, caravesubstantiv feminin
- 1. Unealtă de pescuit de forma unei capcane deschise, care se instalează în lacurile litorale și în bălți pentru prinderea plăticii și a șalăului. DEX '98 DEX '09
etimologie:
- DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.