CARAVÉI s. v. retevei, scurtătură.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

caravéĭ, V. cărăveĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CARÁVĂ, carave, s. f. Unealtă de pescuit de forma unei capcane deschise, care se instalează în lacurile litorale și în bălți pentru prinderea plăticii și a șalăului. – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CARÁVĂ ~e f. Unealtă de pescuit cu care se prind plătici și șalăi. /Orig. nec.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

carávă s. f., g.-d. art. carávei; pl. caráve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cărăvéĭ și caravéĭ n., pl. eĭe (cp. cu reteveĭ). Ban. Olt. Lodbă, bucată de lemn scurtă și groasă: băgaŭ (în foc) caraveĭe, că era pădurea lîngă bordeĭ (NPl. Ceaur, 39). Fig. Iron. Om scund și gros, buricu pămîntuluĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink