caravá, caravále, s.f. (reg., înv.) lemn încovoit în formă de arc, cu capetele legate printr-o coardă, folosit în facerea saltelelor; drâng.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

CARÁVĂ, carave, s. f. Unealtă de pescuit de forma unei capcane deschise, care se instalează în lacurile litorale și în bălți pentru prinderea plăticii și a șalăului. – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CARÁVĂ ~e f. Unealtă de pescuit cu care se prind plătici și șalăi. /Orig. nec.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

carávă s. f., g.-d. art. carávei; pl. caráve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink