CARAGHIOSLÂC, caraghioslâcuri, s. n. Faptă, gest sau lucru neserios, care stârnește râsul; comicărie. – Din tc. karagözlük.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CARAGHIOSLÂC ~uri n. Vorbă sau acțiune care provoacă râsul. /<turc. karagözlük
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CARAGHIOSLÂC, caraghioslâcuri, s. n. Faptă, gest sau lucru neserios, care stârnește râsul. – Tc. karagözlük.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CARAGHIOSLÂC s. v. bufonerie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

caraghioslâc s. n. (sil. -ghios-), pl. caraghioslâcuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

caraghĭozlîc n., pl. urĭ (turc. karagözlük). Fapt caraghĭoz.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink