CARAGHIÓS, -OÁSĂ, caraghioși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Care provoacă râsul, ridicol, comic; care nu merită să fie luat în serios. – Din tc. karagöz.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CARAGHIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care provoacă râsul; ridicol. /<turc. karagöz
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CARAGHIÓS, -OÁSĂ, caraghioși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Care provoacă râsul, ridicol, comic; care nu merită să fie luat în serios. – Tc. karagöz.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CARAGHIÓS adj. 1. v. buf. 2. ridicol, (Maram.) ciuf, (fam. și ir.) nostim. (E cam ~ îmbrăcat.) 3. v. comic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

caraghiós (caraghióși), s. m. – 1. Bufon, actor de farse. – 2. Personaj ridicol. – Var. caraghioz. – Mr. caraghios, megl. cărăghioz. Tc. kara göz „ochi negri”, fanfaron din teatrul turcesc (Șeineanu, II, 88; Lokotsch 1079; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 219); cf. ngr. ϰαραγϰιόζης, bg. karagioz. – Der. caraghios, adj. (ridicol, hazliu); caraghioslîc, s. n. (farsă, bufonadă), din tc. karagözlük.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

caraghiós adj. m. (sil. -ghios), pl. caraghióși; f. sg. caraghioásă, pl. caraghioáse
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

caraghĭóz m., pl. jĭ (turc. karagöz, bufon, măscăricĭ, d. kara, negru, și göz, ochĭ; bg. karagĭos). Bufon în vechile farse. Glumeț poznaș: acest om e un mare caraghĭoz. Adj. Ridicul: eștĭ caraghĭoz cu asemenea ideĭ, o casă caraghĭoază. Adv. În mod caraghĭoz. – Și -ghĭos, pl. șĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink