caráftă (căráftă), caráfte, s.f. (reg.) unul din cele două lemne orizontale înfipte în capetele de sus ale furcilor, care țin vatalele; cioacă.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

caráftă (caráfte), s. f. – Cui de siguranță care oprește stativul războiului de țesut. Origine necunoscută. Poate de la caravei cu suf. -ete.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

caráftă (parte a războiului de țesut) s. f., g.-d. art. caráftei; pl. caráfte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink