2 intrări
18 definiții
din care- explicative (14)
- morfologice (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CARACUL, (1) s. m., (2) caraculuri, s. n. 1. S. m. Numele unei rase de oi ai căror miei au blana buclată, asemănătoare cu astrahanul. 2. S. n. Blăniță de miel aparținând acestei rase, din care se fac căciuli, paltoane etc. [Var.: carachiul s. m., s. n.] – Din fr. caracul.
caracul [At: DEX2 / E: fr caracul] 1 sm Rasă de oi ale căror miei au blana buclată, asemănătoare cu astrahanul. 2 sn Blăniță de miel aparținând rasei caracul (1). 3 sn Obiect de îmbrăcăminte confecționat din caracul (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CARACUL, (1) s. m., (2) s. n. 1. S. m. Numele unei rase de oi ai căror miei au blana buclată, asemănătoare cu astrahanul, 2. S. n. Blăniță de miel aparținând acestei rase, din care se fac căciuli, paltoane etc. [Var.: carachiul s. m. și n.] – Din fr. caracul.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CARACUL, (1) s. m., (2) s. n. 1. Numele unei rase de oi cu blană buclată, de obicei neagră, asemănătoare cu astrahanul. 2. Blăniță de miel aparținînd acestei rase, din care se fac căciuli, paltoane etc. – Variantă: carachiul s. m. și n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CARACUL, (1) s. m., (2) s. n. 1. Numele unei rase de oi ai căror miei au blană buclată, asemănătoare cu astrahanul. 2. Blăniță de miel aparținînd acestei rase, din care se fac căciuli, paltoane etc. [Var.: carachiul s. m. și n.] – Fr. caracul.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CARACUL s.m. Rasă de oi cu blană buclată, de obicei neagră, asemănătoare cu astrahanul. // s.n. Blănița unui miel din această rasă. [Pl. (s.m.) -li, (s.n.) -luri, var. carachiul s.m.n. / < Karakul – oraș în Asia Centrală].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CARACUL s. m. 1. rasă de oi cu blana buclată, neagră, asemănătoare cu astrahanul. 2. blăniță de miel din această rasă. (< fr. caracul)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CARACUL n. 1) Rasă de oi, originară din Asia Centrală (orașul Karakul), ai căror miei au o blană buclată. 2) Blană de miel din această rasă, din care se fac paltoane, căciuli etc. /<fr. caracul
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CARACHIUL s. m., s. n. v. caracul.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
carachiul sm vz caracal
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
caracolac sm vz caraculac
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CARACHIUL s. m. și n. v. caracul.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CARACHIUL s. m. și n. v. caracul.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CARACHIUL s. m. și n. v. caracul.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CARACHIUL s.m. și n. v. caracul.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
caracolác m. (turc. karakulak, d. kara, negru, și kulak, ureche. De aci și sp. fr. caracal). Vechĭ. Un fel de rîs (lynx caracal) a căruĭ blană, cam creață, e foarte căutată. – Azĭ se zice carachĭul.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
caracul s. n., (blănițe, confecții) pl. caraculuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
caracul [pron. caracül] s. n., (blănițe, confecții) pl. caraculuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
caracul (rasă, blăniță, obiect confecționat) s. n., pl. („blănițe, confecții”) caraculuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
caracul
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
- pronunție: caracül
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- pronunție: caracül
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
caracul, caraculurisubstantiv neutru
- 1. Blăniță de miel aparținând acestei rase, din care se fac căciuli, paltoane etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- caracul DEX '09 DEX '98 MDN '00
caraculsubstantiv masculin
- 1. Numele unei rase de oi ai căror miei au blana buclată, asemănătoare cu astrahanul. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:
- caracul DEX '09 DEX '98 MDN '00