CARACHIÚL s. m. și n. v. caracul.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CARACHIÚL s.m. și n. v. caracul.
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CARACHIÚL s. m. și n. v. caracul.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

caracolác m. (turc. karakulak, d. kara, negru, și kulak, ureche. De aci și sp. fr. caracal). Vechĭ. Un fel de rîs (lynx caracal) a căruĭ blană, cam creață, e foarte căutată. – Azĭ se zice carachĭul.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink