3 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CARABĂȚ, carabeți, s. m. (Reg.) Larvă acvatică a unor insecte. [Var.: carabete s. m.] – Et. nec.

CARABETE s. m. v. carabăț.[1]

  1. În original, acc. CARABETE, evident greșit. — LauraGellner

carabăț sm [At: MARIAN, INS. XII, 309 / V: ~bet, ~bete, ~beț, cărăbete / Pl: ~beți / E: ns cf cărăbuș, caraban] (Reg) 1 Larvă acvatică a unor insecte. 2 Un fel de crustaceu strâns cârcel. 3 (Fig) Om mic de statură. 4 Car1 (1).

CARABĂȚ, carabeți, s. m. (Reg.) Larvă acvatică a unor insecte. [Var.: carabete s. m.] – Et. nec.

CARABETE s. m. v. carabăț.

CARABĂȚ, carabeți, s. m. (Reg.) Larva țînțarului sau a strechei. [Var.: carabete s. m.] – Din carab[ar] (puțin folosit) + suf. -ăț.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

carabăț (reg.) s. m., pl. carabeți

carabăț (reg.) s. m., pl. carabeți

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CARABAT s. m. (ZOOL.) Nume generic dat larvelor acvatice ale tricopterelor.

CĂRĂBĂȚ, Petrea, vornic al Țării de jos a Moldovei, în timpul domniei lui Ștefăniță. A învins în aug. 1518 la Ștefănești, pe Prut, o armată de tătari care invadase țara.

CĂRĂBĂȚ subst., un soiu de larvă, fig. „om scurt”. 1. – (LU; Tec. II; Glos); Petre vornicul 1518 (Urechi). – Darie, spătar (Sur YIII); Cărăbeț, I., act. 2. Carămbețul, 1743 (AO XXI 191).

Intrare: carabat
carabat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: carabăț
substantiv masculin (M26)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carabăț
  • carabățul
  • carabățu‑
plural
  • carabeți
  • carabeții
genitiv-dativ singular
  • carabăț
  • carabățului
plural
  • carabeți
  • carabeților
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M46)
Surse flexiune: DEX '09, DEX '98, DLRM, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carabete
  • carabetele
plural
  • carabeți
  • carabeții
genitiv-dativ singular
  • carabete
  • carabetelui
plural
  • carabeți
  • carabeților
vocativ singular
plural
carabet
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
carabeț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cărăbeț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cărăbete
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Cărăbăț
Cărăbăț nume propriu
nume propriu (I3)
  • Cărăbăț
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

carabăț, carabețisubstantiv masculin

  • 1. regional Larvă acvatică a unor insecte. DEX '98 DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.