CAPÎNTORTURĂ, capîntorturi, s. f. Mică pasăre migratoare, din familia picide, de culoare cenușie-brună, cu pete mai închise, care își răsucește capul, pentru a-și intimida dușmanul; sucitoare (Jynx torquilla). – Cap¹+ întort „întors” + suf. -ură.

CAPÎNTORTURĂ, capîntorturi, s. f. Pasăre mică de culoare cenușie cu puncte mai întunecate, care își întoarce cu multă ușurință capul (Jynx torquilla).

CAPÎNTORTURĂ, capîntorturi, s. f. Pasăre mică de culoare cenușie-brună, cu pete mai închise, care își răsucește des și cu multă ușurință capul (Jynx torquilla). – Din cap¹ + întort „întors” + suf. -ură.

CAPÎNTORTURĂ ~i f. Pasăre călătoare din familia ciocănitorilor, de culoare brună-cenușie, care își răsucește des capul; vârtecap. /<cap + întort („întors”) + suf. ~ură

capîntortură f. pasăre care învârtește mereu capul (Yunx totquila). [Din cap și întort (participiu arhaic=întors)].

capăntortoie sf vz capântortură

capântortoră sf vz capântortură

capântortură sf [At: DEX² / V: ~toră, caprantur~, caprăntortoie, ~pren~, ~printor~, ~puntur~, ~puntult~ / Pl: ~ri / E: cap + întort + -ură] Mică pasăre călătoare, de culoare cenușie-brună care își răsucește des și cu mare ușurință capul (jynx torquila) Si: capovenie, sucitoare, vârtecap.

capranturture sf vz capântortură

caprăântortoie sf vz capântortură

caprănturtură sf vz capântortură

caprentortură sf vz capântortură

caprintortură sf vz capântortură

capuntultură sf vz capântortură

capunturtură sf vz capânturtură

CAPÂNTORTURĂ, capântorturi, s. f. Mică pasăre călătoare, de culoare cenușie-brună, cu pete mai închise, care își răsucește des și cu multă ușurință capul; sucitoare (Jynx torquilla). – Cap¹ + întort „întors” + suf. -ură.^[1]

cap-întórtur m., pl. cap-întorturĭ (d. cap 2 și întórtur, adj., d. lat. intórtulus, dim. d. intortus, întors, întort, sucit). Mold. ș. a. Un fel de cĭocănitoare cînepie mare cît cĭocîrlanu (iynx torquilla). Îșĭ face cuĭbu pin scorburĭ și, cînd o prinzĭ, îșĭ întoarce capu’n apoĭ și se preface moartă. De aceĭa, e amestecată în farmecele vechilor Grecĭ. – Greșit scris cap-în-tortur orĭ cap-în-tortură: un cap-în tortură striga în agud (Sadov. VR. 1911, 1, 6). V. ghionoaĭe.

capîntortură (desp. ca-pîn-/cap-în-) s. f., g.-d. art. capîntorturii; pl. capîntorturi

capîntortură (ca-pîn-/cap-în) s. f., g.-d. art. capîntorturii; pl. capîntorturi

capîntortură s. f., g.-d. art. capîntorturii; pl. capîntorturi

capîntortură, -ri.

CAPÎNTORTURĂ s. (ORNIT.; Jynx torquilla) (reg.) sucitoare, vîrtecap.

CAPÂNTORTURĂ s. (ORNIT.; Jynx torquilla) (reg.) sucitoare, vârtecap.^[1]

capîntortură (capîntorturi), s. f. – Pasăre, sucitoare. Formație internă pe baza lui cap și un al doilea element der. din lat. torquere. Trebuie pornit, probabil, de la *capîntort (pentru întort, azi întors, cf. tort), schimbat prin analogie cu *tortură (< lat. turtur), forma primitivă de la turturea, cf. it. tortola. Pentru compunere, ct. it. torcicollo, fr. torcol, sp. torcecuella; în rom., aceeași pasăre se numește vărtecap sau sucitoare, care se referă la aceeași caracteristică.