24 de definiții pentru capîntortură
din care- explicative (17)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CAPÎNTORTURĂ, capîntorturi, s. f. Mică pasăre migratoare, din familia picide, de culoare cenușie-brună, cu pete mai închise, care își răsucește capul, pentru a-și intimida dușmanul; sucitoare (Jynx torquilla). – Cap1+ întort „întors” + suf. -ură.
CAPÎNTORTURĂ, capîntorturi, s. f. Pasăre mică de culoare cenușie cu puncte mai întunecate, care își întoarce cu multă ușurință capul (Jynx torquilla).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CAPÎNTORTURĂ, capîntorturi, s. f. Pasăre mică de culoare cenușie-brună, cu pete mai închise, care își răsucește des și cu multă ușurință capul (Jynx torquilla). – Din cap1 + întort „întors” + suf. -ură.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CAPÎNTORTURĂ ~i f. Pasăre călătoare din familia ciocănitorilor, de culoare brună-cenușie, care își răsucește des capul; vârtecap. /<cap + întort („întors”) + suf. ~ură
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
capîntortură f. pasăre care învârtește mereu capul (Yunx totquila). [Din cap și întort (participiu arhaic=întors)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
capăntortoie sf vz capântortură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
capântortoră sf vz capântortură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
capântortură sf [At: DEX2 / V: ~toră, caprantur~, caprăntortoie, ~pren~, ~printor~, ~puntur~, ~puntult~ / Pl: ~ri / E: cap + întort + -ură] Mică pasăre călătoare, de culoare cenușie-brună care își răsucește des și cu mare ușurință capul (jynx torquila) Si: capovenie, sucitoare, vârtecap.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
capranturture sf vz capântortură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
caprăântortoie sf vz capântortură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
caprănturtură sf vz capântortură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
caprentortură sf vz capântortură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
caprintortură sf vz capântortură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
capuntultură sf vz capântortură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
capunturtură sf vz capânturtură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CAPÂNTORTURĂ, capântorturi, s. f. Mică pasăre călătoare, de culoare cenușie-brună, cu pete mai închise, care își răsucește des și cu multă ușurință capul; sucitoare (Jynx torquilla). – Cap1 + întort „întors” + suf. -ură.[1]
- Corect este capîntortură, deoarece este un cuvânt compus, iar î-ul interior rămâne ca atare în acest caz. — raduborza
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
cap-întórtur m., pl. cap-întorturĭ (d. cap 2 și întórtur, adj., d. lat. intórtulus, dim. d. intortus, întors, întort, sucit). Mold. ș. a. Un fel de cĭocănitoare cînepie mare cît cĭocîrlanu (iynx torquilla). Îșĭ face cuĭbu pin scorburĭ și, cînd o prinzĭ, îșĭ întoarce capu’n apoĭ și se preface moartă. De aceĭa, e amestecată în farmecele vechilor Grecĭ. – Greșit scris cap-în-tortur orĭ cap-în-tortură: un cap-în tortură striga în agud (Sadov. VR. 1911, 1, 6). V. ghionoaĭe.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
capîntortură (desp. ca-pîn-/cap-în-) s. f., g.-d. art. capîntorturii; pl. capîntorturi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
capîntortură (ca-pîn-/cap-în) s. f., g.-d. art. capîntorturii; pl. capîntorturi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de nsho_ci
- acțiuni
capîntortură s. f., g.-d. art. capîntorturii; pl. capîntorturi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
capîntortură, -ri.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CAPÎNTORTURĂ s. (ORNIT.; Jynx torquilla) (reg.) sucitoare, vîrtecap.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CAPÂNTORTURĂ s. (ORNIT.; Jynx torquilla) (reg.) sucitoare, vârtecap.[1]
- Corect este capîntortură, deoarece este un cuvânt compus, iar î-ul interior rămâne ca atare în acest caz. — raduborza
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
capîntortură (capîntorturi), s. f. – Pasăre, sucitoare. Formație internă pe baza lui cap și un al doilea element der. din lat. torquere. Trebuie pornit, probabil, de la *capîntort (pentru întort, azi întors, cf. tort), schimbat prin analogie cu *tortură (< lat. turtur), forma primitivă de la turturea, cf. it. tortola. Pentru compunere, ct. it. torcicollo, fr. torcol, sp. torcecuella; în rom., aceeași pasăre se numește vărtecap sau sucitoare, care se referă la aceeași caracteristică.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
capîntortură, capîntorturisubstantiv feminin
etimologie:
- Cap + întort „întors” + sufix -ură. DEX '09