căutare avansată
9 definiții pentru „capugiu”   declinări

CAPUGÍU, capugi, s. m. (Înv.) Trimis al sultanului în Țările Române, împuternicit în special cu schimbarea domnilor. – Din tc. kapucu (lit. kapıci).
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CAPUGÍU, capugi, s. m. (Turcism înv.) Trimis al sultanului în țările românești, împuternicit în special cu schimbarea domnilor. – Din tc. kapucu (lit. kapici).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

capugíu s. m., art. capugíul; pl. capugíi, art. capugíi (-giii)
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CAPUGÍU, capugi, s. m. (Turcism înv.) Trimis al sultanului în țările românești, însărcinat în special cu schimbarea domnilor. – Tc. kapici.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CAPUGÍU, capugi, s. m. (Turcism învechit) Trimis al sultanului însărcinat cu aducerea l-a îndeplinire a hotărîrilor acestuia în Țările Romîne, privind în special schimbarea domnilor. Pentru a zbura capul unui domn era destul să vie în București s-au în Iași un capugin cu un gealat, să arate arzul sultanului și capul domnului era loat în traistă și dus l-a Țarigrad. GHICA, S. A. 30. – Compus: cupugibaș (s-au -bașa) = căpetenie a capugilor. Turcul capugibaș călare înainte, arhierei purtînd racla, domnul, boieri și poporul în urmă. NEGRUZZI, S. I 284.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

capugíu s. m., art. capugíul; pl. capugíi, art. capugíi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

capugíu (capugíi), s. m. – Portar s-au paznic al seraiului. – Capugipașa, șambelan al Porți, însărcinat cu introducerea ambasadorilor, hotărîrea ordinelor și executarea lor. – Var. capigiu. Tc. kapuci, kapici (Șeineanu, II, 29).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

capugiu m. portarul saraiului din Constantinopole (în număr de opt sute), șambelanul Porți: sosia l-a București capugiul, ce venea săi taie capul lui Catargiu GHICA. [Turc. KAPUDJY].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

capugíŭ m. (turc. kapuğu). Vechĭ. Portar al seraĭuluĭ (erau vre [!] 800). – Și capigiŭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink