CAPUCIN, -Ă, capucini, -e, adj., s. m. și f. (Călugăr) care face parte dintr-o ramură a Ordinului franciscan. – Din it. cappuccino.

capucin, ~ă [At: CARAGIALE, ap. CADE / V: ~uțin, ~ă / Pl: ~i, ~e / E: it capuccino] 1-2 smf, a (Călugăr catolic) care face parte dintr-o ramură a Ordinului Franciscan. 3 sn (Iuz) Capuținer.

CAPUCIN, -Ă, capucini, -e, adj. (Despre călugări; adesea substantivat) Care face parte dintr-o ramură a Ordinului franciscan. – Din it. cappuccino.

CAPUCIN, -Ă, capucini, -e, adj. (Despre călugări, adesea substantivat) Care face parte dintr-o ramură a Ordinului franciscan. – It. cappuccino.

CAPUCIN, -Ă s.m. și f. Călugăr catolic dintr-unul dintre ordinele franciscane. [< fr. capucin, cf. it. cappucino – purtător de glugă].

CAPUCIN, -Ă s. m. f. 1. călugăr catolic dintr-unul dintre ordinele franciscane. 2. maimuță din America, cu barbă lungă. (< fr. capucin, it. cappuccino)

CAPUCIN ~ă (~i, ~e) și substantival (în biserica catolică) Care ține de ordinul călugărilor franciscani. /<it. cappuccino

*capucín, -ă s. (it. cappuccino, d. cappuccio, glugă. V. capot, scap). Un fel de călugăr franciscan (saŭ de călugăriță franciscană) care poartă glugă.

capucin adj. m., s. m., pl. capucini; adj. f., s. f. capucină, pl. capucine

capucin adj. m., s. m., pl. capucini; adj. f., s. f. capucină, pl. capucine

capucin adj. m., s. m., pl. capucini; f. sg. capucină, pl. capucine

capucin (capucini), s. m. – Călugăr dintr-o ramură a ordinului franciscan. – Var. capuțin. Fr. capucin. Var. corespunde pronunțării germ. – Der. capucină, s. f. (călțunaș, Tropelum maius); capuținer, s. n. (cafea cu puțin lapte), din germ. Kapuziner.

CAPUCIN, -Ă (CAPUȚIN) (< fr., it., germ.) s. m. și s. f. 1. Călugăr (călugăriță) din ordinul cerșetorilor Sfîntului Francisc, fundat de Matteo de Bascio (1526); numele provine de la capișonul pe care-l purtau. 2. Gen de maimuțe platirine din America de Sud, de talie mijlocie, cu coadă prehensilă și deget mare rudimentar. Unele specii sunt utilizate în cercetarea de laborator.